- Ultimul loc în UE: România se menține pe ultima poziție în Uniunea Europeană în privința accesului pacienților la medicamente inovatoare, conform unui nou raport al Federației Europene a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA).
- Așteptare de peste trei ani: Un pacient român așteaptă în medie 1.110 zile (peste trei ani) pentru ca un tratament nou, deja aprobat la nivel european, să fie inclus pe lista de medicamente compensate.
- Birocrație și subfinanțare: Decalajul este cauzat de procedurile administrative lente de evaluare și negociere, precum și de constrângerile bugetare anuale ale sistemului public de sănătate.
România continuă să fie codașa Uniunii Europene la capitolul accesului la tratamente de ultimă generație. Un raport publicat recent de EFPIA confirmă o realitate dură pentru pacienții din țară: timpul mediu de așteptare pentru ca un medicament inovator să devină compensat a ajuns la 1.110 zile. Această întârziere plasează România, pentru al treilea an la rând, pe ultimul loc în clasamentul european, la o distanță uriașă de state precum Germania, unde accesul este asigurat în aproximativ 130 de zile.
O problemă cronică a sistemului sanitar
Situația nu este una nouă. Date similare au fost prezentate și în analizele din 2024 și 2025, indicând o incapacitate sistemică de a scurta acest decalaj. În timp ce Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) aprobă anual zeci de terapii noi, în special pentru afecțiuni oncologice, boli rare sau cronice, acestea ajung la pacienții români cu ani de întârziere. Asociațiile de pacienți, citate frecvent de publicații precum HotNews, atrag atenția că această așteptare se traduce, în multe cazuri, în pierderea unor șanse vitale la tratament.
Costurile umane ale unui proces anevoios
Pentru un pacient diagnosticat cu o formă agresivă de cancer sau cu o boală autoimună, o așteptare de peste trei ani poate anula complet beneficiile unei terapii inovatoare. În acest interval, pacienții sunt forțați să recurgă la alternative costisitoare: fie cumpără medicamentele la preț integral, sume care ajung la mii de euro lunar, fie încearcă să se înscrie în studii clinice sau caută soluții în străinătate. Mulți, însă, continuă cu scheme de tratament mai vechi, mai puțin eficiente, în timp ce în restul Europei standardul de îngrijire a evoluat deja.
Mecanismul de compensare, blocat între bugete și proceduri
Cauza principală a acestui blocaj este procesul birocratic prin care un medicament trece de la aprobarea europeană la decontarea efectivă de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Procedura implică evaluări multiple din partea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), negocieri de preț și, cel mai important, încadrarea în bugetul anual. Surse din sistemul sanitar, citate de Digi24, indică faptul că actualizările listei de medicamente compensate se fac sporadic și sunt adesea limitate de fondurile disponibile, nu de necesarul medical real.
În ciuda promisiunilor repetate de reformă, făcute de guvernele anterioare, cifrele din 2026 arată că nicio măsură concretă nu a reușit să accelereze acest mecanism. Fără o simplificare a procedurilor și o alocare bugetară predictibilă și suficientă, șansele pacienților români la tratamentele care le-ar putea salva viața rămân, în continuare, o loterie.
