- Două sisteme medicale: Managerul Spitalului Universitar, Cătălin Cîrstoiu, descrie o falie adâncă în sistemul sanitar: centrele universitare sunt sufocate de cazuri complexe, în timp ce spitalele din provincie duc lipsă de specialiști și tehnologie.
- Consecința directă: Această diviziune structurală este un factor cheie care menține România pe primul loc în Uniunea Europeană la rata mortalității evitabile, o statistică sumbră neschimbată în ultimii ani.
- Finanțare inegală: Investițiile majore, inclusiv cele din PNRR, s-au concentrat preponderent în marile centre urbane, adâncind decalajul față de unitățile medicale locale, care rămân subfinanțate și slab dotate.
Sistemul medical românesc funcționează pe două viteze, creând „două lumi paralele” care adâncesc inegalitățile și mențin țara pe o poziție tragică în clasamentele europene de sănătate. Avertismentul vine de la medicul Cătălin Cîrstoiu, managerul Spitalului Universitar de Urgență București (SUUB), care descrie o realitate fracturată: pe de o parte, spitalele universitare, sufocate de un aflux de pacienți din toată țara, iar pe de altă parte, spitalele județene și municipale, depopulate de specialiști și subdotate tehnic.
Această realitate persistentă explică, în mare parte, de ce România continuă să înregistreze cea mai mare rată a mortalității tratabile și prevenibile din Uniunea Europeană. Conform celor mai recente date Eurostat, un număr semnificativ de decese ar fi putut fi evitate printr-o intervenție medicală la timp și prin acces la servicii de calitate, o problemă direct legată de distribuția inegală a resurselor medicale.
Un diagnostic dur: „Avem două lumi paralele în medicină”
Managerul SUUB, Cătălin Cîrstoiu, a subliniat într-o intervenție recentă că marile centre medicale din Capitală și din orașele universitare au devenit un refugiu pentru pacienții care nu găsesc soluții în proximitatea domiciliului. „Avem două lumi paralele în medicină. Una este cea din marile spitale, unde se concentrează resursa umană și tehnologia, și cealaltă este cea din restul țării, unde pacienții nu beneficiază de același standard”, a explicat Cîrstoiu, citat de Mediafax.
Această migrație medicală internă pune o presiune uriașă pe unitățile de elită. Spitale precum cel Universitar, Floreasca sau Fundeni gestionează un volum de cazuri complexe mult peste capacitatea proiectată, ceea ce duce la supraaglomerarea secțiilor de urgență, la timpi de așteptare crescuți și la epuizarea personalului medical. În același timp, în multe spitale județene, secții întregi sunt în pericol de a se închide din lipsă de medici specialiști.
Exodul medicilor din provincie și paradoxul investițiilor
Problema nu este nouă. De ani de zile, tinerii medici preferă să rămână în centrele universitare după terminarea rezidențiatului sau aleg să plece în străinătate, în detrimentul spitalelor din orașele mici și mijlocii. Lipsa echipamentelor moderne, a infrastructurii adecvate și a oportunităților de dezvoltare profesională fac ca posturile din provincie să rămână neatractive.
Paradoxal, deși s-au făcut investiții semnificative în sistemul sanitar, inclusiv prin fonduri europene precum cele din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), efectele acestora nu au redus decalajele. Un raport din 2025 al Observatorului Român de Sănătate arăta că majoritatea fondurilor pentru echipamente de înaltă performanță și pentru construcția de noi secții au fost direcționate către aceleași centre mari, perpetuând astfel modelul centralizat și inegal.
Mortalitatea evitabilă, un eșec de sistem
Consecința cea mai gravă a acestei diviziuni este impactul direct asupra vieții pacienților. Când un pacient dintr-un județ fără computer tomograf funcțional sau fără un medic cardiolog disponibil trebuie să parcurgă sute de kilometri pentru un diagnostic sau un tratament, șansele sale de supraviețuire scad dramatic. Aceasta este definiția practică a mortalității evitabile.
Datele comparative la nivel european plasează România într-o poziție extrem de nefavorabilă, cu o rată a deceselor cauzate de boli tratabile, precum anumite tipuri de cancer, afecțiuni cardiace sau diabet, mult peste media UE. Fără o strategie națională coerentă care să vizeze echilibrarea resurselor, descentralizarea competențelor și stimularea medicilor să profeseze în zonele defavorizate, sistemul medical riscă să rămână blocat în aceste „două lumi paralele” care costă mii de vieți anual.
