- O nouă teorie: Un studiu recent, bazat pe peste 100 de simulări computerizate, sugerează că în istoria sa timpurie, sistemul nostru solar a avut 10 planete, nu opt.
- Giganții pierduți: Cele două planete suplimentare ar fi fost giganți gazoși, similari cu Jupiter sau Saturn, care au jucat un rol crucial în stabilizarea orbitelor actuale înainte de a fi expulzate în spațiul interstelar.
- Impactul asupra cunoașterii: Această ipoteză, dacă va fi confirmată de viitoarele observații, ar putea rescrie fundamental înțelegerea noastră despre formarea și evoluția sistemelor planetare, inclusiv a celui propriu.
O imagine familiară a sistemului nostru solar, cu cele opt planete ale sale, ar putea fi doar o versiune incompletă a unei istorii mult mai dinamice și violente. O nouă cercetare publicată în reviste de specialitate internaționale propune un model radical: în urmă cu miliarde de ani, alte două planete gigantice orbitau Soarele, alături de corpurile cerești cunoscute astăzi. Acestea au fost însă aruncate din sistem în urma unor interacțiuni gravitaționale cataclismice.
Teoria nu este complet nouă, variante ale acesteia fiind discutate în comunitatea științifică de peste un deceniu. Noutatea constă în robustețea modelului matematic, care se bazează pe analiza detaliată a orbitelor actuale ale planetelor și sateliților lor. Conform autorilor, arhitectura prezentă a sistemului solar este dificil de explicat fără prezența temporară a acestor doi „giganți pierduți”.
Un „biliard” cosmic pentru a explica ordinea de azi
Studiul a analizat în detaliu 122 de scenarii de simulare pentru a testa ipoteza. Rezultatele converg către o concluzie surprinzătoare: configurația stabilă pe care o observăm astăzi, cu orbite aproape circulare și un spațiu relativ gol între giganții gazoși și Centura Kuiper, se potrivește cel mai bine unui scenariu inițial cu 10 planete.
În acest model, cele două planete suplimentare ar fi fost similare în masă cu Neptun sau Uranus și s-ar fi format în regiunea exterioară a sistemului. Interacțiunile lor gravitaționale cu Jupiter și Saturn ar fi declanșat o perioadă de instabilitate majoră. Acest „haos controlat” a avut un efect paradoxal: a împins planetele rămase pe orbitele stabile pe care le ocupă în prezent, dar a culminat cu expulzarea celor doi „intruși” în spațiul interstelar.
Unde sunt acum planetele dispărute?
Dacă teoria este corectă, cele două planete ar pluti acum libere prin galaxia Calea Lactee, devenind ceea ce astronomii numesc „planete rătăcitoare” (rogue planets). Detectarea unor astfel de corpuri cerești este extrem de dificilă, deoarece nu emit lumină proprie și sunt departe de orice stea care să le ilumineze. Totuși, progresele tehnologice recente deschid noi perspective.
Telescopul spațial Nancy Grace Roman are o dată de lansare programată pentru 30 august 2026, la bordul unei rachete SpaceX Falcon Heavy. Acesta va avea capacitatea de a detecta mii de astfel de planete prin tehnica microlentilelor gravitaționale. Datele colectate ar putea, teoretic, să identifice planete cu o compoziție similară celor din sistemul nostru solar, oferind dovezi indirecte pentru modelul celor 10 planete. Potrivit unor estimări publicate de The Guardian, ar putea exista miliarde de astfel de planete rătăcitoare doar în galaxia noastră.
Rescrierea istoriei planetare
Validarea acestei ipoteze ar schimba fundamental modul în care înțelegem formarea sistemelor planetare. Ar demonstra că procesul este mult mai haotic decât se credea, iar arhitectura finală a unui sistem solar poate fi rezultatul unor evenimente violente de expulzare planetară. Acest lucru ar avea implicații și în căutarea vieții extraterestre, sugerând că sistemele stabile, precum al nostru, ar putea fi mai rare decât se estimează.
Dezbaterea în comunitatea astrofizicienilor este abia la început. Modelul va trebui testat și confruntat cu date observaționale din ce în ce mai precise. Următorul pas esențial este căutarea de dovezi indirecte în structura Centurii Kuiper, o regiune de corpuri înghețate de la marginea sistemului solar, a cărei distribuție ar putea purta amprenta gravitațională a planetelor dispărute.
