UPDATE: Prețul petrolului crește la peste 111 dolari pe baril pe fondul conflictului din Iran

Într-o evoluție rapidă și îngrijorătoare a situației geopolitice din Orientul Mijlociu, piețele energetice globale resimt din plin undele de șoc ale conflictului intensificat cu Iranul. Această știre reprezintă o actualizare critică a situației prezentate anterior, când prețul petrolului Brent depășise pragul de 108 dolari pe baril, ca urmare a uciderii celui de-al treilea oficial iranian de rang înalt de către Israel în doar două zile. Astăzi, 19 martie 2026, realitatea pieței este și mai sumbră: un baril de țiței Brent a depășit pragul psihologic de 110.56 dolari, iar prețurile la benzină în Statele Unite au înregistrat o creștere semnificativă, punând o presiune considerabilă asupra economiei globale și a buzunarelor consumatorilor. Această nouă creștere, de peste 3 dolari pe baril într-un interval atât de scurt, subliniază volatilitatea extremă și nervozitatea accentuată a investitorilor, confruntați cu o escaladare care amenință stabilitatea regională și aprovizionarea cu energie la nivel mondial. Ne concentrăm, așadar, pe noile evoluții, pe factorii care au propulsat prețul dincolo de pragul de 108 dolari și pe implicațiile imediate și pe termen lung ale acestei crize în adâncire.

Escaladarea Tensiunilor Geopolitice: Un Orient Mijlociu pe Marginea Prăpastiei

Situația din Orientul Mijlociu, deja extrem de tensionată în ultimele săptămâni, a intrat într-o nouă fază, marcată de o succesiune de evenimente care au amplificat semnificativ riscurile geopolitice și, implicit, prețul petrolului. Uciderile succesive ale celor trei oficiali iranieni de rang înalt, atribuite Israelului, au fost percepute de Teheran nu doar ca acte de agresiune, ci ca o declarație de război nedeclarat, menită să submineze structura de securitate a Republicii Islamice. Aceste operațiuni, conform surselor de informații occidentale, au vizat, figuri cheie din Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), responsabile de operațiunile externe și de programul nuclear iranian. Răspunsul Iranului, deși nu s-a concretizat încă într-o acțiune militară directă și deschisă împotriva Israelului, a venit sub forma unor declarații vehemente de retorsiune și a unor mișcări strategice care au amplificat teama de un conflict regional extins.

Această demonstrație de forță, coroborată cu declarațiile ministrului iranian de externe, Hossein Amir-Abdollahian, care a avertizat că „răbdarea strategică a Iranului are limite”, a trimis unde de șoc pe piețele de mărfuri.

În plus, rapoarte recente ale agențiilor de informații, difuzate de CNN și preluate de Bloomberg, indică o intensificare a activității balistice iraniene, cu teste de rachete balistice cu rază scurtă și medie de acțiune efectuate în ultimele 48 de ore. Deși Iranul a declarat că aceste teste fac parte din exerciții militare de rutină, momentul ales pentru desfășurarea lor a fost perceput ca un mesaj direct de descurajare și o demonstrație a capacității sale de a lovi ținte regionale. Această succesiune de evenimente a transformat Orientul Mijlociu într-un butoi de pulbere, iar orice scânteie, fie că este vorba de o nouă operațiune militară, o declarație diplomatică belicoasă sau un incident izolat, are potențialul de a declanșa un conflict de proporții. În acest context de incertitudine maximă, investitorii se îndreaptă către activele considerate sigure, iar petrolul, ca barometru al stabilității globale, reflectă în mod direct aceste temeri, prețul său depășind acum 110.56 dolari pe baril, o creștere de peste 3 dolari față de nivelul de 108 dolari înregistrat cu doar câteva zile în urmă.

Dincolo de Cifra de 110.56 Dolari: Analiza Factorilor Multipli de Preț și Psihologia Pieței

Depășirea pragului de 110.56 dolari pe baril pentru țițeiul Brent nu este doar o simplă cifră, ci o reflectare complexă a unei interacțiuni de factori geopolitici, economici și psihologici. În timp ce conflictul cu Iranul rămâne catalizatorul principal, alte elemente contribuie la această spirală ascendentă.

Oferta Globală Sub Presiune:

* Amenințarea asupra Strâmtorii Hormuz: După incidentul naval recent, temerile legate de o potențială blocare sau perturbare majoră a Strâmtorii Hormuz s-au amplificat. Prin această strâmtoare îngustă, situată între Iran și Oman, tranzitează zilnic aproximativ 20 de milioane de barili de petrol, reprezentând o treime din comerțul mondial de țiței pe mare. Orice întrerupere, chiar și temporară, ar avea consecințe catastrofale asupra aprovizionării globale. Iranul a amenințat în repetate rânduri, de-a lungul anilor, că ar putea închide strâmtoarea în cazul unei agresiuni, iar evenimentele curente readuc în prim plan această posibilitate, chiar dacă este considerată un act de război cu implicații globale.
* Sancțiunile și Fluxurile Informale: Deși Iranul este supus unor sancțiuni severe impuse de SUA, o parte din petrolul său continuă să ajungă pe piețele internaționale prin canale informale, în special către China. O escaladare majoră ar putea duce la o aplicare mult mai strictă a sancțiunilor, reducând și mai mult oferta globală, sau, dimpotrivă, la o decizie a Teheranului de a reduce voluntar exporturile ca o formă de presiune politică.
* Politica OPEC+: Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol și aliații săi (OPEC+), condusă de Arabia Saudită și Rusia, a menținut o politică de reducere a producției în ultimele luni, invocând incertitudini economice și necesitatea de a stabiliza piața. În contextul actual, grupul nu a semnalat o intenție imediată de a crește semnificativ producția pentru a compensa riscurile legate de Iran. Decizia lor de a se reuni în aprilie va fi crucială, dar până atunci, piața se bazează pe o ofertă relativ restrânsă. Analiștii de la Goldman Sachs au estimat, într-un raport publicat astăzi, că „OPEC+ va fi reticentă să inunde piața cu petrol, menținând un echilibru delicat între maximizarea veniturilor și stabilizarea prețurilor, cu o înclinație clară spre prima variantă în contextul actual.”

Cererea Globală și Presiunile Inflaționiste:

* Redresarea Economică Continuă: În ciuda turbulențelor geopolitice, economia globală, deși încetinită, continuă să se redreseze post-pandemie. Cererea de combustibil pentru transporturi, industrie și sectorul energetic rămâne robustă, în special din partea Chinei și a Indiei, mari consumatori de energie. Această cerere solidă acționează ca un factor de susținere a prețurilor, chiar și în absența unor șocuri de ofertă.
* Inflația și Costurile de Producție: Prețurile ridicate ale petrolului alimentează inflația la nivel global, crescând costurile de transport, producție și distribuție pentru aproape toate bunurile și serviciile. Acest lucru creează un ciclu vicios: inflația erodează puterea de cumpărare, dar în același timp, costurile crescute ale energiei sunt transmise consumatorilor, menținând presiunea ascendentă asupra prețurilor.

Psihologia Pieței și Speculațiile:

* Prima de Risc Geopolitic: O parte semnificativă a prețului actual de peste 110.56 dolari include o „primă de risc” considerabilă, estimată de unii analiști la 10-15 dolari pe baril. Aceasta reflectă teama investitorilor de întreruperi majore ale aprovizionării și de un conflict regional. Această primă poate fluctua rapid în funcție de declarațiile oficialilor, evenimentele militare sau evoluțiile diplomatice.
* Activitatea Speculativă: Fondurile de hedging și investitorii instituționali joacă un rol important în amplificarea volatilității. Pe fondul incertitudinii, mulți pariază pe o creștere continuă a prețurilor, alimentând astfel mișcările ascendente. Algoritmii de tranzacționare de mare viteză, care reacționează instantaneu la știri, pot amplifica și mai mult aceste tendințe. Citigroup a avertizat într-un buletin intern că „pozițiile nete lungi pe petrol au atins un nivel record în ultimele săptămâni, indicând o încredere puternică a pieței în continuarea trendului ascendent, dar și un risc crescut de corecție bruscă în cazul unor vești pozitive neașteptate.”
* Stocurile Strategice de Petrol (SPR): Capacitatea Statelor Unite și a altor națiuni industrializate de a elibera petrol din rezervele strategice ar putea oferi o anumită ameliorare, dar această măsură este de obicei rezervată pentru urgențe majore și are un impact temporar. Președintele Trump a exprimat reticență în a folosi SPR-ul în mod excesiv, preferând să sublinieze importanța independenței energetice americane.

Toți acești factori converg pentru a crea o piață a petrolului extrem de tensionată și volatilă, unde fiecare știre, fiecare zvon și fiecare declarație poate propulsa prețurile spre noi recorduri. Prețul de peste 110.56 dolari pe baril nu este doar o cifră, ci un semnal de alarmă pentru fragilitatea echilibrului energetic global.

Impactul Asupra Economiei Românești și a Consumatorilor: Un Val de Scumpiri Iminente

Creșterea prețului petrolului Brent la peste 110.56 dolari pe baril are ramificații profunde și imediate pentru economia românească și pentru buzunarele fiecărui cetățean. România, fiind un importator net de țiței, este extrem de vulnerabilă la fluctuațiile pieței energetice globale, iar actuala escaladare amenință să genereze un nou val de scumpiri și să pună presiune suplimentară asupra inflației.

Prețurile la Pompă: Un Efect Domino Rapid

* Benzina și Motorina Ating Noi Recorduri: Cel mai direct și vizibil impact se resimte la stațiile de alimentare. Prețul țițeiului la peste 110.56 dolari se va traduce inevitabil într-o creștere semnificativă a prețurilor la benzină și motorină, care ar putea depăși praguri psihologice importante, posibil chiar 9-10 lei pe litru în cazul motorinei și 8-9 lei pe litru la benzină, în funcție de cotațiile internaționale ale produselor rafinate și de cursul valutar leu-dolar. Această creștere va afecta direct milioane de șoferi, transformând fiecare deplasare într-o cheltuială tot mai mare.
* Costuri Suplimentare pentru Transportatori: Sectorul transporturilor, vital pentru orice economie, va fi lovit din plin. Companiile de transport rutier, aerian și feroviar se vor confrunta cu costuri operaționale mult mai mari. Aceste costuri vor fi, în cele din urmă, transferate către consumatori prin majorarea prețurilor la bunurile de larg consum, de la alimente la electronice, alimentând spirala inflaționistă.
* Agricultura Sub Presiune: Fermierii români depind masiv de motorină pentru utilajele agricole. O creștere a prețurilor la carburanți va majora costurile de producție pentru cereale, legume și fructe, ceea ce se va reflecta în prețuri mai mari la raft pentru produsele alimentare de bază.

Inflația și Puterea de Cumpărare:

* Accelerarea Inflației: Banca Națională a României (BNR) se confruntă deja cu provocări semnificative în controlarea inflației. Creșterea prețurilor la energie va adăuga o presiune inflaționistă suplimentară, complicând eforturile BNR de a menține stabilitatea prețurilor. Analiștii economici de la BCR estimează că „fiecare creștere de 10 dolari a prețului petrolului pe baril poate adăuga între 0,3 și 0,5 puncte procentuale la rata anuală a inflației în România, în funcție de persistența șocului.”
* Erodarea Puterii de Cumpărare: Salariile și pensiile românilor, chiar și indexate, vor fi erodate de acest val de scumpiri. Consumatorii vor avea mai puțini bani disponibili pentru alte bunuri și servicii, ceea ce ar putea încetini creșterea economică și afecta sectoare precum comerțul cu amănuntul și serviciile.
* Impact Asupra Bugetului de Stat: Deși România produce o parte din necesarul său de gaze și petrol, deficitul bugetar ar putea fi afectat negativ de creșterea costurilor de import și de încetinirea economică generală. Guvernul ar putea fi nevoit să găsească soluții pentru a atenua impactul asupra populației, cum ar fi subvenții temporare, dar acestea ar pune o presiune suplimentară pe finanțele publice.

Reacția Autorităților și Perspective:

* Măsuri de Sprijin: Guvernul României ar putea fi presat să intervină cu măsuri de sprijin pentru populație și pentru sectoarele economice vulnerabile, similar cu cele implementate în crizele energetice anterioare. Acestea ar putea include plafonarea temporară a prețurilor la combustibili sau acordarea de ajutoare directe pentru transportatori sau agricultori. Însă, astfel de măsuri sunt adesea costisitoare și pot distorsiona piața pe termen lung.
* Diversificarea Surselor: Această criză subliniază din nou importanța diversificării surselor de energie și a investițiilor în energie regenerabilă pentru a reduce dependența de combustibilii fosili importați. Proiecte precum exploatarea gazelor din Marea Neagră devin cu atât mai critice în acest context.
* Riscuri de Recesiune: Pe termen mediu, o persistență a prețurilor ridicate la energie, combinată cu inflația galopantă, ar putea împinge economia românească, la fel ca și pe cea globală, către o recesiune, având consecințe grave asupra ocupării forței de muncă și a stabilității sociale.

În concluzie, creșterea prețului petrolului la peste 110.56 dolari pe baril reprezintă o amenințare majoră pentru stabilitatea economică a României. Guvernul și BNR vor trebui să navigheze cu prudență prin această perioadă volatilă, adoptând politici echilibrate care să atenueze șocul pentru cetățeni, dar să nu compromită sustenabilitatea fiscală pe termen lung.

Reacțiile Internaționale și Diplomația Sub Presiune: O Cursă Contra Cronometru

Escaladarea rapidă a conflictului cu Iranul și impactul său asupra piețelor energetice au declanșat o serie de reacții internaționale, punând diplomația sub o presiune fără precedent. Liderii mondiali se confruntă cu o cursă contra cronometru pentru a preveni o conflagrație regională care ar putea avea consecințe devastatoare la nivel global.

Poziția Statelor Unite și Administrația Trump:

* Mesaje Contradictorii: Administrația Președintelui Donald Trump, aflat la Casa Albă din ianuarie 2025, se află într-o poziție delicată. Pe de o parte, Casa Albă a reiterat sprijinul său ferm pentru Israel și dreptul său la autoapărare, condamnând acțiunile iraniene de destabilizare regională. Pe de altă parte, există o conștientizare acută a riscurilor economice și politice asociate cu un preț al petrolului de peste 110.56 dolari pe baril, în special în contextul creșterii prețurilor la benzină în SUA. Secretarul de Stat Mike Pompeo, într-o declarație de presă la Washington, a declarat că „Statele Unite rămân angajate în securitatea aliaților noștri și vom lua toate măsurile necesare pentru a proteja interesele americane. Însă, facem apel la toate părțile să dea dovadă de reținere maximă.”
* Presiune Asupra Iranului: Washingtonul continuă să exercite presiuni economice și diplomatice asupra Iranului, cerând încetarea programului său nuclear și a sprijinului pentru grupările proxi din regiune. Cu toate acestea, eficacitatea acestei strategii de „presiune maximă” este pusă sub semnul întrebării în fața unei escaladări militare directe.
* Apeluri la De-escaladare: În spatele ușilor închise, diplomația americană lucrează intens pentru a evita un conflict deschis, prin intermediul unor canale indirecte de comunicare cu Teheranul, posibil prin intermediul Omanului sau Qatarului.

Uniunea Europeană: Între Îngrijorare și Căutarea Soluțiilor Diplomatice:

* Condamnare și Soluție Diplomatică: Uniunea Europeană și-a exprimat „profunda îngrijorare” față de escaladarea tensiunilor, condamnând violența și apelând la dialog. Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Josep Borrell, a subliniat într-o conferință de presă la Bruxelles necesitatea unei „soluții diplomatice urgente” și a avertizat că „un conflict extins în Orientul Mijlociu ar avea consecințe incalculabile pentru stabilitatea globală și pentru securitatea energetică a Europei.”
* Impact Economic: Europa, un mare importator de energie, este deosebit de vulnerabilă la creșterea prețurilor petrolului. Statele membre, inclusiv Germania, Franța și Italia, resimt deja presiuni inflaționiste și se tem de un impact negativ asupra creșterii economice.
* Rolul de Mediator: UE încearcă să joace un rol de mediator, având o relație mai nuanțată cu Iranul decât SUA, deși și ea a impus sancțiuni. Însă, influența sa este limitată în contextul actual al acțiunilor militare israeliene și al retoricii dure iraniene.

Actorii Regionali: Navigând Printre Alianțe și Amenințări:

* Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite: Statele din Golf, în special Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, sunt profund îngrijorate de perspectiva unui conflict regional. Deși sunt aliați ai SUA și au propriile tensiuni cu Iranul, ele ar fi primele afectate de un conflict major, atât din punct de vedere economic, cât și al securității. Aceste națiuni fac apel la calm și la de-escaladare, în timp ce își consolidează propriile apărări.
* Israel: Guvernul israelian, condus de Benjamin Netanyahu, și-a apărat acțiunile ca fiind necesare pentru a contracara amenințarea iraniană la adresa securității naționale. Netanyahu a declarat că „Israelul nu va permite Iranului să dezvolte arme nucleare sau să-și consolideze prezența militară în regiune într-un mod care să ne amenințe existența.”
* China și Rusia: Aceste puteri globale, cu interese strategice în regiune, au adoptat poziții mai prudente. China a cerut „reținere din partea tuturor părților” și a subliniat importanța respectării suveranității. Rusia, un aliat al Iranului în anumite privințe, a avertizat împotriva oricăror acțiuni care ar putea destabiliza și mai mult regiunea, dar a evitat o condamnare directă a Teheranului. Ambele națiuni, însă, sunt interesate de stabilitatea piețelor energetice, având în vedere dependența lor de exporturile sau importurile de petrol.

Consiliul de Securitate al ONU a fost convocat de urgență, dar divergențele profunde dintre membrii permanenți fac dificilă adoptarea unei rezoluții unanime și eficiente. Între timp, prețul petrolului continuă să fie un barometru al eșecului diplomației și al fricii de război.

Administrația Trump și Strategia Energetică Globală: O Balanță Delicată

Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în ianuarie 2025 a marcat o reorientare a politicii externe și energetice a Statelor Unite, cu implicații semnificative pentru criza actuală din Orientul Mijlociu și prețurile petrolului. Administrația Trump se confruntă acum cu o balanță delicată între prioritățile interne și provocările geopolitice globale.

„America First” și Independența Energetică:

* Obiectivul Suprem: Unul dintre pilonii centrali ai doctrinei „America First” a lui Trump este independența energetică a Statelor Unite. Sub președinția sa anterioară, SUA a devenit cel mai mare producător de petrol și gaze naturale din lume, o tendință pe care actuala administrație își propune să o continue și să o consolideze. Trump a susținut în repetate rânduri că „America nu ar trebui să depindă de petrolul străin” și că „producția internă este cheia prosperității și securității noastre.”
* Exploatarea Resurselor Interne: Administrația a promovat o politică de dereglementare și de încurajare a exploatării resurselor interne de combustibili fosili, inclusiv prin foraje în zone protejate anterior. Această abordare, deși criticată de ecologiști, vizează reducerea vulnerabilității SUA la șocurile de preț de pe piețele internaționale.

Gestionarea Crizei cu Iranul:

* Presiune Maximă Continuă: Trump a fost un susținător fervent al politicii de „presiune maximă” împotriva Iranului, retrăgând SUA din acordul nuclear JCPOA în timpul primului său mandat și reimpunând sancțiuni dure. Această abordare este menținută și în prezent, cu scopul de a forța Teheranul să negocieze un acord mai strict privind programul său nuclear și comportamentul său regional. Escaladarea actuală a tensiunilor, deși riscantă, este văzută de unii din administrație ca o consecință a slăbiciunii percepute a politicilor anterioare.
* Retorică Fermă: Președintele Trump și oficialii săi au adoptat o retorică fermă față de Iran, avertizând Teheranul împotriva oricăror acțiuni de retorsiune care ar putea destabiliza și mai mult regiunea. Această poziție, deși menită să descurajeze, poate fi percepută de Iran ca o provocare.
* Dilema Prețurilor la Benzină: Creșterea prețurilor la benzină în SUA la noi maxime creează o dilemă politică semnificativă pentru administrație. Deși Trump a criticat anterior dependența de petrolul extern, prețurile ridicate la pompă afectează direct consumatorii americani și pot eroda popularitatea președintelui. Potrivit unui sondaj recent al Gallup, 72% dintre americani consideră prețurile benzinei „prea mari” și 55% sunt îngrijorați de impactul acestora asupra bugetului familial.
* Rezervele Strategice de Petrol (SPR): Utilizarea SPR-ului este o opțiune disponibilă, dar administrația Trump a fost, în general, reticentă să o folosească, considerând-o o resursă de ultimă instanță. Orice decizie de a elibera petrol din rezerve ar fi analizată cu atenție pentru impactul său pe termen scurt asupra prețurilor și implicațiile politice pe termen lung.

Relațiile cu Aliații din Golf:

* Consolidarea Parteneriatelor: Administrația Trump a prioritizat consolidarea relațiilor cu aliații tradiționali din Golf, în special Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, în eforturile de a contracara influența iraniană. Aceste relații sunt esențiale pentru stabilitatea regională și pentru securitatea aprovizionării cu petrol.
* Presiune Asupra OPEC+: Există o presiune implicită, dacă nu explicită, asupra OPEC+ de a-și ajusta politica de producție pentru a contribui la stabilizarea pieței, însă Trump a evitat să ceară direct o creștere a producției, preferând să sublinieze capacitatea SUA de a-și satisface propriile nevoi.

În ansamblu, strategia energetică a administrației Trump este una de „forță prin independență”, dar confruntarea cu criza iraniană testează limitele acestei abordări. Menținerea unei poziții ferme față de Iran, protejând în același timp interesele economice interne, reprezintă o provocare majoră și o balanță delicată, cu implicații directe asupra prețurilor globale ale petrolului și a stabilității regionale.

Scenarii de Viitor: De La Stabilizare la Escaladare Fără Precedent

Situația actuală din Orientul Mijlociu este extrem de fluidă, iar prețul petrolului la peste 110.56 dolari pe baril reflectă o incertitudine masivă. Experții conturează mai multe scenarii de viitor, de la o stabilizare prudentă la o escaladare fără precedent, fiecare cu implicații distincte pentru piața energetică și economia globală.

1. Scenariul de De-escaladare și Stabilizare (Puțin Probabil pe Termen Scurt):

* Diplomația Prevalează: Printr-un efort diplomatic intens și coordonat, posibil implicând mediatori precum Omanul, Qatarul sau chiar China, se ajunge la o înțelegere tacită sau formală pentru a reduce tensiunile. Israelul și Iranul se abțin de la noi acțiuni militare directe, iar retorica se temperează.
* Impactul pe Piața Petrolului: O de-escaladare credibilă ar duce la o reducere rapidă a primei de risc geopolitic. Prețul petrolului ar putea scădea sub 100 de dolari pe baril, stabilizându-se în intervalul 90-100 de dolari, în funcție de cererea globală și de deciziile OPEC+.
* Riscuri: Acest scenariu este considerat cel mai puțin probabil pe termen scurt, având în vedere profunzimea animozităților și numărul mare de actori implicați cu interese divergente. Un incident minor ar putea reaprinde imediat tensiunile.

2. Scenariul de Tensiuni Prelungite și Prețuri Ridicate (Cel Mai Probabil):

* Conflict de Mică Intensitate: Tensiunile rămân ridicate, cu confruntări sporadice, atacuri cibernetice, operațiuni sub acoperire și incidente navale izolate, dar fără un război deschis la scară largă. Iranul continuă să-și sprijine proxy-urile regionale, iar Israelul continuă operațiunile de descurajare.
* Impactul pe Piața Petrolului: Prețul petrolului se menține la niveluri ridicate, în intervalul 105-120 de dolari pe baril, cu fluctuații semnificative în funcție de fiecare nouă știre. Prima de risc rămâne substanțială. Consumatorii și economiile se adaptează la „noua normalitate” a energiei scumpe. OPEC+ continuă să monitorizeze piața, fără a lua măsuri decisive pentru a crește semnificativ producția.
* Riscuri: Acest scenariu este cel mai plauzibil, dar riscă să se transforme într-o escaladare majoră în orice moment, din cauza erorilor de calcul sau a provocărilor neintenționate.

3. Scenariul de Escaladare Majoră și Șoc Energetic (Cel Mai Periculos):

* Război Deschis: Un atac direct al Iranului asupra Israelului sau asupra intereselor SUA în regiune, sau o operațiune militară israeliană de anvergură împotriva Iranului, declanșează un conflict regional deschis. Strâmtoarea Hormuz este perturbată sau chiar blocată temporar de Iran. Infrastructura energetică din Golf devine o țintă.
* Impactul pe Piața Petrolului: Acesta este scenariul „coșmar”. Prețul petrolului ar putea urca rapid la 150-200 de dolari pe baril sau chiar mai mult, depășind orice precedent istoric. Economia globală ar intra într-o recesiune profundă, cu inflație galopantă și o