Armata israeliană confirmă ‘operațiuni terestre limitate’ în sudul Libanului

De către

martie 16, 2026

O nouă undă de șoc traversează Orientul Mijlociu, o regiune deja măcinată de conflicte și tensiuni latente. Armata israeliană (IDF) a confirmat luni, 16 martie 2026, demararea unor „operațiuni terestre limitate și țintite” în sudul Libanului. Anunțul, făcut public la orele dimineții, marchează o escaladare semnificativă a confruntărilor transfrontaliere care au dominat frontiera nordică a Israelului în ultimele luni. Obiectivul declarat al acestor incursiuni este neutralizarea membrilor activi ai miliției șiite Hezbollah, susținută de Iran, și distrugerea infrastructurii acesteia, considerată o amenințare directă la adresa securității Israelului. Decizia de a trece de la lovituri aeriene la operațiuni terestre, chiar și de o amploare restrânsă, deschide un nou capitol periculos într-o saga de decenii de ostilitate, cu implicații profunde pentru stabilitatea Libanului, a Israelului și a întregii regiuni.

Anunțul Oficial al IDF și Obiectivele Declarate

Luni, 16 martie 2026, un purtător de cuvânt al Forțelor de Apărare Israeliene (IDF) a confirmat public ceea ce fusese speculat de mai multe surse de informații în ultimele zile: prezența trupelor israeliene pe teritoriul libanez. Declarația oficială, transmisă prin intermediul canalelor media israeliene, a subliniat caracterul „limitat și țintit” al acestor operațiuni. Potrivit comunicatului, acțiunile terestre au fost inițiate ca răspuns la intensificarea atacurilor cu rachete, drone și rachete antitanc lansate de Hezbollah din sudul Libanului către comunitățile israeliene de frontieră, atacuri care au provocat victime și pagube materiale considerabile în ultimele luni.

Generalul de brigadă (r) Yossi Kuperwasser, fost șef al diviziei de cercetare a informațiilor militare israeliene, a declarat pentru 24h.ro:

„Această mișcare nu este o surpriză totală. Presiunea asupra guvernului israelian de a asigura securitatea nordului, unde zeci de mii de civili sunt încă evacuați, a devenit imensă. Operațiunile terestre, chiar și la scară mică, sunt menite să demonstreze hotărârea Israelului de a nu tolera o amenințare permanentă la granița sa și de a distruge capacitățile specifice ale Hezbollah care permit aceste atacuri.”

Obiectivele precise ale IDF sunt:

Neutralizarea membrilor activi ai Hezbollah: Țintirea directă a luptătorilor considerați a fi implicați în planificarea și executarea atacurilor împotriva Israelului.
Distrugerea infrastructurii militare: Aceasta include lansatoare de rachete, depozite de arme, centre de comandă și control, tuneluri transfrontaliere și posturi de observație. IDF a menționat în mod specific infrastructura situată în proximitatea graniței, care permite atacuri rapide.
Crearea unei zone de securitate: Deși nu a fost declarată explicit, o implicare terestră vizează adesea împingerea amenințării mai departe de granița israeliană, permițând, pe termen lung, revenirea în siguranță a civililor evacuați.

Contextul acestor operațiuni este esențial. De la atacul Hamas din 7 octombrie 2023 și declanșarea războiului în Gaza, frontiera nordică a Israelului a devenit un al doilea front activ. Hezbollah, un actor non-statal puternic armat și ideologic aliniat cu Iranul, a intensificat constant atacurile împotriva Israelului, ca o formă de solidaritate cu Hamas și de presiune asupra Israelului. Răspunsurile israeliene au fost preponderent aeriene, vizând ținte specifice și eliminând comandanți de rang înalt ai Hezbollah. Însă, ineficiența aparentă a acestor lovituri în oprirea completă a atacurilor a determinat, se pare, o schimbare de strategie.

Un oficial militar israelian, sub condiția anonimatului, a declarat pentru presa internațională că „nu mai putem permite ca nordul Israelului să fie o zonă de război continuu, unde civilii noștri trăiesc sub amenințarea constantă a rachetelor. Aceste operațiuni sunt o necesitate strategică pentru a restabili descurajarea și a asigura securitatea graniței.” Această afirmație subliniază frustrarea crescândă a Israelului față de situația de la graniță și hotărârea de a acționa mai decisiv.

Escalarea Conflictului Regional: Un Context Istoric Complex

Relația dintre Israel și Liban este marcată de decenii de conflicte și tensiuni, cu Hezbollah jucând un rol central. Pentru a înțelege pe deplin semnificația actualelor operațiuni terestre, este crucial să examinăm contextul istoric și evoluția conflictului.

Prezentul, pe fundalul unui trecut tumultuos

Războiul Civil Libanez (1975-1990): A creat terenul fertil pentru intervenții externe și apariția unor miliții puternice. Israelul a intervenit în Liban în 1978 și, mai semnificativ, în 1982, cu scopul de a elimina Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) și de a securiza granița. Această invazie a dus la o prezență militară israeliană prelungită în sudul Libanului.
Nașterea și Ascensiunea Hezbollah: Fondată la începutul anilor 1980, cu sprijin iranian, ca o mișcare de rezistență împotriva ocupației israeliene, Hezbollah a evoluat rapid într-o forță politică și militară dominantă în Liban. Ideologia sa anti-israeliană și anti-occidentală, alături de capacitățile sale militare impresionante, au transformat-o într-un actor cheie în regiune. Retragerea israeliană din sudul Libanului în anul 2000 nu a pus capăt ostilităților, Hezbollah continuând să revendice teritoriul disputat Shebaa Farms și să mențină o postură beligerantă.
Războiul din Liban din 2006: Un conflict devastator de 34 de zile, declanșat de răpirea a doi soldați israelieni de către Hezbollah. Războiul a demonstrat capacitatea Hezbollah de a lansa mii de rachete în Israel și a dus la distrugeri masive în Liban. Rezoluția 1701 a Consiliului de Securitate al ONU a cerut încetarea focului, retragerea Hezbollah de la graniță și desfășurarea unei forțe internaționale (UNIFIL), însă implementarea sa a fost mereu problematică.

Contextul Imadiat: Războiul din Gaza și Conexiunea Iraniană

De la 7 octombrie 2023, când Hamas a lansat un atac fără precedent asupra Israelului, frontiera nordică a țării a devenit un punct fierbinte. Hezbollah, considerat un aliat cheie al Hamas în „axa de rezistență” condusă de Iran, a început să lanseze atacuri aproape zilnice asupra Israelului, invocând solidaritatea cu palestinienii din Gaza. Aceste atacuri au variat de la rachete antitanc și lovituri de mortier până la salve masive de rachete și drone, vizând așezări civile și poziții militare israeliene. Peste 80.000 de israelieni din nord au fost evacuați din casele lor, transformând o mare parte a Galileii într-o zonă aproape pustie.

Iranul joacă un rol crucial în această ecuație. Teheranul a finanțat, antrenat și înarmat Hezbollah de la înființarea sa, transformându-l în cel mai puternic actor non-statal din regiune, cu un arsenal estimat la peste 150.000 de rachete de diferite tipuri. Această susținere face din Hezbollah o extensie a politicii externe iraniene, un instrument de presiune asupra Israelului și a Statelor Unite. Orice acțiune majoră a Hezbollah este privită prin prisma intereselor strategice ale Teheranului de a-și consolida influența regională și de a contesta hegemonia americană.

Analistul politic Dr. Rami Khouri de la Universitatea Americană din Beirut a subliniat într-un interviu recent:

„Hezbollah nu acționează în vid. Deciziile sale sunt influențate de calculele strategice ale Iranului și de dinamica mai largă a conflictului Israel-Hamas. Când Israelul a început operațiunile terestre în Gaza, era previzibil că și Hezbollah va fi provocat să escaladeze, chiar dacă într-un mod controlat, pentru a-și demonstra loialitatea față de axa de rezistență și pentru a menține presiunea pe Israel pe două fronturi.”

În ultimele săptămâni premergătoare anunțului IDF, atacurile Hezbollah au devenit mai sofisticate și mai frecvente. Rapoartele serviciilor de informații israeliene indicau o creștere a utilizării dronelor explozive și a rachetelor de precizie, provocând îngrijorări serioase la Tel Aviv cu privire la deteriorarea capacității de descurajare a Israelului. Aceste evoluții au creat un climat intern de presiune enormă asupra guvernului Netanyahu de a acționa decisiv, culminând cu decizia de a angaja forțe terestre.

Dincolo de Liniile Frontului: Tacticile Hezbollah și Răspunsul Israelian

Hezbollah și-a dezvoltat de-a lungul anilor o doctrină militară hibridă, îmbinând tactici de gherilă cu capabilități militare aproape statale. Înțelegerea acestei abordări este crucială pentru a evalua provocările cu care se confruntă IDF în operațiunile sale terestre.

Capabilitățile și Strategiile Hezbollah

Miliția șiită este mult mai mult decât o simplă grupare teroristă. Este o organizație profund înrădăcinată în societatea libaneză, cu o aripă politică, socială și o forță militară redutabilă.

Arsenalul de Rachete: Piatra de temelie a capacității sale de descurajare. Estimează că deține peste 150.000 de rachete, de la cele cu rază scurtă de acțiune (precum Katyusha) la cele cu rază medie și lungă, capabile să lovească adânc în teritoriul israelian, inclusiv Tel Aviv. Multe dintre acestea sunt rachete ghidate cu precizie, un avantaj semnificativ față de arsenalul din 2006.
Rachete Antitanc și Drone: Utilizează eficient rachete antitanc avansate (precum Kornet-E de fabricație rusă) pentru a ținti vehicule blindate israeliene. Dronele, atât cele de recunoaștere, cât și cele kamikaze, au devenit o parte integrantă a arsenalului lor, permițând supravegherea și atacuri țintite.
Infrastructura Subterană: Inspirat de Hamas, Hezbollah a construit o rețea extinsă de tuneluri, buncăre și posturi fortificate în sudul Libanului, cunoscute sub numele de „Rezervația Naturală”. Acestea permit mișcarea trupelor, stocarea armelor și lansarea de atacuri din adăposturi, făcând operațiunile terestre israeliene extrem de periculoase.
Tactica „Omului în Teren”: Luptătorii Hezbollah sunt bine antrenați, disciplinați și cunoscători ai terenului. Ei operează adesea în echipe mici, folosind ambuscade, lunetiști și dispozitive explozive improvizate (IED-uri).
Utilizarea Scuturilor Umane: O acuzație recurentă a Israelului este că Hezbollah operează din zone civile, folosind populația locală ca scut uman, ceea ce complică răspunsul militar israelian și duce la victime civile.

Doctrina de Răspuns a Israelului

Israelul a adoptat o doctrină militară bazată pe superioritate aeriană, informații precise și o capacitate rapidă de ripostă.

Lovuri Aeriene de Precizie: De la 7 octombrie 2023, IDF a efectuat mii de lovituri aeriene în Liban, vizând depozite de arme, lansatoare de rachete, posturi de comandă și luptători Hezbollah. Aceste lovituri au urmărit să degradeze capacitățile miliției și să elimine comandanți cheie.
Doctrina Dahiya: O strategie controversată, atribuită generalului Gadi Eizenkot, care implică utilizarea unei forțe disproporționate împotriva infrastructurii civile din zonele de unde operează grupările teroriste, cu scopul de a descuraja populația să le susțină. Deși Israelul neagă aplicarea sa sistematică, distrugerile masive din Gaza și Liban în timpul conflictelor anterioare au alimentat aceste acuzații.
Colectarea de Informații: Israelul investește masiv în informații (HUMINT, SIGINT, OSINT) pentru a localiza țintele Hezbollah și a minimiza riscurile pentru propriile forțe. Operațiunile terestre se bazează pe aceste informații pentru a fi cât mai „țintite”.
Tehnologie Avansată: Utilizarea dronelor, a sistemelor de apărare antirachetă (precum Iron Dome) și a echipamentelor de supraveghere avansate este fundamentală pentru IDF.

Operațiunile terestre actuale reprezintă o schimbare semnificativă, deoarece implică un risc mult mai mare pentru soldații israelieni și pot genera o escaladare rapidă. Experții militari consideră că aceste operațiuni sunt probabil de tip „hit-and-run”, cu unități mici și specializate, care intră, execută misiunea și se retrag rapid, spre deosebire de o invazie pe scară largă. Scopul este probabil de a distruge infrastructura care nu poate fi atinsă eficient din aer și de a exercita presiune directă asupra luptătorilor Hezbollah.

Implicațiile Regionale și Jocul Marilor Puteri

Orice acțiune militară în Liban are reverberatii profunde în toată regiunea, antrenând o serie de actori cu interese divergente. Operațiunile terestre israeliene nu fac excepție, punând sub presiune fragilul echilibru geopolitic.

Liban: Statul Fragil la Răscruce

Libanul este, din nou, prins la mijloc. Statul libanez este deja copleșit de o criză economică fără precedent, o paralizie politică cronică și o infrastructură în colaps. Prezența Hezbollah, care operează ca un stat în stat în sudul țării, subminează autoritatea guvernului central. Operațiunile israeliene amenință să destabilizeze și mai mult țara.

Criza Umanitară: Aproximativ 100.000 de libanezi au fost deja strămutați din sudul Libanului din cauza schimburilor de focuri. Operațiunile terestre vor exacerba probabil această situație, ducând la noi valuri de refugiați și la o criză umanitară.
Economia: Turismul, agricultura și comerțul din sudul Libanului vor fi devastate. Libanul, deja în incapacitate de plată, nu își poate permite un conflict pe scară largă.
Guvernul Libanez: Este într-o poziție imposibilă, incapabil să controleze Hezbollah și, în același timp, responsabil pentru securitatea țării. Orice tentativă de a condamna Israelul va fi văzută ca o slăbiciune, în timp ce incapacitatea de a proteja civilii va alimenta furia populară.

Iran: Arhitectul „Axei de Rezistență”

Iranul monitorizează îndeaproape situația. Hezbollah este cel mai prețios atu regional al Teheranului. O degradare semnificativă a capacităților Hezbollah ar reprezenta o lovitură strategică majoră pentru Iran. Răspunsul iranian ar putea veni direct, prin intermediul altor proxy-uri (precum milițiile din Siria sau Irak), sau prin intensificarea sprijinului pentru Hezbollah. Teheranul va căuta să mențină o presiune constantă asupra Israelului și SUA, fără a declanșa un război total care ar putea pune în pericol regimul.

Siria: Câmp de Bătălie Secundar

Siria, unde Hezbollah menține o prezență militară semnificativă în sprijinul regimului Assad, ar putea deveni un coridor pentru aprovizionarea Hezbollah sau un nou front. Israelul a efectuat deja sute de lovituri aeriene în Siria, vizând transporturile de arme iraniene și instalațiile militare. Escaladarea în Liban ar putea extinde și mai mult conflictul în Siria.

Statele Unite și Președintele Trump: O Poziție Delicată

Sub președinția lui Donald Trump (începând cu ianuarie 2025), politica externă a SUA în Orientul Mijlociu a fost marcată de o abordare „America First”, cu un accent pe reducerea angajamentelor militare directe, dar și pe o susținere fermă a Israelului.

Susținere pentru Israel: Administrația Trump a fost un aliat neclintit al Israelului. Este de așteptat ca Washingtonul să își reitereze sprijinul pentru dreptul Israelului la autoapărare, dar, în același timp, să facă apel la reținere pentru a preveni o escaladare regională.
Presiune Diplomatică: SUA va încerca probabil să medieze o dezescaladare, utilizând canale diplomatice cu Libanul și partenerii regionali. Cu toate acestea, relațiile tensionate ale administrației Trump cu Iranul și abordarea sa non-tradițională pot complica eforturile diplomatice.
Prezența Militară: Forțele americane din regiune (în Irak, Siria, Golful Persic) rămân într-o stare de alertă, gata să răspundă la orice amenințare la adresa intereselor SUA sau a aliaților.

Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA a emis o declarație, precizând că:

„Statele Unite sunt profund îngrijorate de evoluțiile de la granița israeliano-libaneză și îndeamnă toate părțile la reținere maximă. Securitatea Israelului este primordială, dar o escaladare regională ar avea consecințe catastrofale pentru toți. Suntem în contact cu partenerii noștri din regiune pentru a dezescalada situația.”

Europa și ONU: Apeluri la Calm și Ajutor Umanitar

Țările europene, confruntate cu o potențială criză a refugiaților și cu impactul economic al instabilității regionale, au făcut apeluri repetate la încetarea ostilităților și la respectarea dreptului internațional. ONU, prin forța sa UNIFIL (United Nations Interim Force in Lebanon), prezentă în sudul Libanului, se află într-o poziție extrem de dificilă. Mandatul UNIFIL este de a monitoriza încetarea focului și de a sprijini guvernul libanez în menținerea păcii, dar capacitatea sa de a preveni confruntările directe este limitată. Secretarul General al ONU a avertizat că „situația este extrem de volatilă și riscul unei erori de calcul care să ducă la un conflict pe scară largă este real și iminent.”

Analiza Riscurilor și Potențialul de Escaladare

Decizia Israelului de a iniția operațiuni terestre, chiar și „limitate”, introduce un set nou și periculos de riscuri, cu potențialul de a declanșa un conflict regional de proporții mult mai mari decât cel din Gaza.

Ce înseamnă „Limitat”?

Termenul „limitat” este adesea ambiguu în context militar. Poate însemna o durată scurtă, o zonă geografică restrânsă sau obiective specifice. Însă, odată ce forțele terestre sunt angajate, dinamica conflictului se poate schimba rapid.

Risc de Erori de Calcul: Într-un mediu atât de tensionat, o singură eroare, o victimă civilă neintenționată sau o lovitură împotriva unei ținte sensibile (precum o unitate UNIFIL) poate declanșa un răspuns disproporționat și incontrolabil.
Răspunsul Hezbollah: Hezbollah a promis deja că va răspunde la orice incursiune terestră. Natura acestui răspuns este crucială. Ar putea implica o intensificare a atacurilor cu rachete asupra Israelului, inclusiv asupra centrelor urbane majore, sau chiar încercări de a trimite luptători pe teritoriul israelian. Secretarul General al Hezbollah, Hassan Nasrallah, a declarat în repetate rânduri că „orice pas greșit al inamicului sionist va fi întâmpinat cu o replică dură și fără precedent.”
Victime Civile: Sudul Libanului este o zonă populată. Chiar și operațiunile țintite pot duce la victime civile, alimentând furia și resentimentele și complicând eforturile diplomatice internaționale.

Scenarii de Escaladare

Analiștii militari și strategici conturează mai multe scenarii posibile:

Escaladare Controlată: Ambele părți își mențin răspunsurile în anumite limite, evitând un război total. Israelul își atinge obiectivele specifice, iar Hezbollah răspunde într-un mod simbolic sau proporțional, permițând ulterior o încetare a focului mediată internațional.
Război pe Scară Largă: O eroare de calcul sau un atac major al uneia dintre părți declanșează un conflict similar cu cel din 2006, dar potențial mult mai devastator. Israelul ar putea lansa o invazie terestră mai amplă, iar Hezbollah ar putea inunda Israelul cu rachete, inclusiv rachete de precizie, vizând infrastructura critică. Acest scenariu ar atrage aproape sigur și alte forțe proxy ale Iranului.
Implicarea Directă a Iranului: Deși puțin probabilă pe termen scurt, o distrugere masivă a Hezbollah sau o amenințare la adresa existenței sale ar putea determina Iranul să acționeze mai direct, fie prin atacuri cibernetice, fie prin activarea altor proxy-uri sau chiar prin acțiuni militare directe, deși acest lucru ar risca un conflict regional total cu SUA.

Potrivit unui raport publicat de think-tank-ul International Crisis Group în februarie 2026, probabilitatea unui război total între Israel și Hezbollah a crescut constant în ultimele luni, atingând un nivel critic. Raportul estima că „o trecere la operațiuni terestre, indiferent de amploare, ar crește cu cel puțin 30% riscul unei escaladări necontrolate, transformând Libanul într-un al doilea Gaza și destabilizând întregul Levant.”

Impactul Economic

Un conflict extins ar avea consecințe economice devastatoare pentru întreaga regiune și ar putea perturba piețele globale de energie. Prețurile petrolului ar putea crește exponențial, rutele comerciale ar putea fi afectate, iar investițiile străine s-ar evapora. Libanul, în special, ar fi aruncat într-o prăpastie și mai adâncă.

Reacții Internaționale și Apeluri la Calm

Anunțul operațiunilor terestre a generat un val de îngrijorare și apeluri la reținere din partea comunității internaționale.

Organizația Națiunilor Unite: Secretarul General al ONU, António Guterres, a emis o declarație urgentă, exprimându-și „profunda alarmă” față de escaladare. El a reiterat apelul la respectarea Rezoluției 1701 și a cerut tuturor părților să „revina la respectarea deplină a încetării ostilităților”. UNIFIL a fost plasată în stare de alertă maximă, iar comandantul său a declarat că „prioritatea noastră este protejarea civililor și prevenirea unei extinderi a conflictului.”
Uniunea Europeană: Bruxelles-ul a emis o declarație comună, condamnând violențele și cerând o dezescaladare imediată. Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, a declarat:
„Europa urmărește cu maximă îngrijorare situația. O escaladare militară în Liban ar avea consecințe incalculabile pentru stabilitatea regională și securitatea internațională. Facem apel la dialog și reținere, și ne oferim sprijinul pentru eforturile diplomatice.”
Liga Arabă: A condamnat operațiunile israeliene ca fiind o „încălcare flagrantă a suveranității Libanului și a dreptului internațional”, cerând o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate al ONU.
Egiptul și Iordania: Statele arabe care au acorduri de pace cu Israelul au exprimat îngrijorări serioase, apelând la calm și la respectarea dreptului internațional, temându-se de destabilizarea întregii regiuni.

Președintele francez Emmanuel Macron a avut convorbiri telefonice cu premierul israelian și cu președintele libanez, subliniind necesitatea de a evita o conflagrație regională și oferind medierea Franței, care are legături istorice puternice cu Libanul.

Perspectivă și Ce Urmează

Operațiunile terestre israeliene în sudul Libanului, chiar dacă descrise ca fiind „limitate”, reprezintă o decizie strategică cu implicații pe termen lung și un risc considerabil de escaladare. Viitorul imediat al regiunii depinde de modul în care aceste operațiuni se vor desfășura și de răspunsurile actorilor implicați.

Obiective pe Termen Scurt și Lung

Pe termen scurt, Israelul își propune să degradeze semnificativ capacitățile militare ale Hezbollah în proximitatea graniței, să distrugă infrastructura cheie și să restabilească o anumită formă de descurajare. Succesul acestor operațiuni ar putea deschide calea pentru revenirea civililor israelieni evacuați în nord, un obiectiv politic și social vital pentru guvernul Netanyahu.

Pe termen lung, Israelul dorește să împingă Hezbollah la nord de râul Litani, în conformitate cu Rezoluția 1701 a ONU, o perspectivă care pare însă tot mai îndepărtată fără o intervenție internațională robustă sau o schimbare fundamentală în peisajul politic libanez. Problema tunelurilor transfrontaliere, a depozitelor de arme și a prezenței militare a Hezbollah în satele de frontieră rămâne una structurală, care nu poate fi rezolvată doar prin incursiuni punctuale.

Rolul Diplomatic și Politic

Eforturile diplomatice vor fi cruciale. Statele Unite, Franța, ONU și alte puteri regionale vor încerca să medieze o încetare a focului și să restabilească stabilitatea. Cu toate acestea, încrederea reciprocă este la un nivel minim, iar pozițiile sunt profund polarizate. Orice acord de încetare a focului va trebui să abordeze nu doar aspectele militare, ci și criza umanitară și politică din Liban.

În Liban, fragilitatea politică este un impediment major. Fără un guvern stabil și capabil să-și exercite suveranitatea pe întregul teritoriu, aplicarea oricărui acord de securitate va fi extrem de dificilă. Influența Hezbollah în politica libaneză este profundă, iar deciziile sale nu sunt întotdeauna aliniate cu interesele statului libanez în ansamblul său.

Evoluția Conflictului Extins

Operațiunile din sudul Libanului nu pot fi disociate de războiul din Gaza și de tensiunile generale cu Iranul. Modul în care evoluează conflictul israeliano-palestinian va influența direct dinamica de pe frontul nordic. O încetare a focului în Gaza ar putea reduce presiunea asupra Hezbollah de a menține un front activ, dar nu ar elimina amenințarea fundamentală. Până la rezolvarea problemei influenței iraniene și a statutului Hezbollah în Liban, frontiera israeliano-libaneză va rămâne un punct fierbinte, cu riscul permanent al unei noi conflagrații.

Pe măsură ce trupele israeliene operează în teritoriul libanez, lumea reține respirația. Regiunea Orientului Mijlociu, deja la limită, se confruntă cu un nou test, iar consecințele acestor operațiuni limitate ar putea fi, paradoxal, nelimitate.