Președintele Nicușor Dan: Europa să rămână concentrată pe Ucraina, în ciuda crizei războiului din Iran

București, 20 martie 2026 – Într-o declarație ce a reverberat rapid în capitalele europene și în cercurile diplomatice internaționale, Președintele României, Nicușor Dan, a lansat un apel ferm către statele membre ale Uniunii Europene și către întreaga comunitate transatlantică: să nu își piardă concentrarea strategică asupra războiului din Ucraina, în ciuda escaladării dramatice a crizei din Iran. Afirmația, făcută în zorii zilei de 20 martie 2026, la ora 03:19, ora României (01:19 UTC), subliniază o dilemă geopolitică acută cu care Europa se confruntă: gestionarea simultană a două teatre de criză majore, fiecare cu potențialul său de a reconfigura ordinea mondială. Mesajul Președintelui Dan, rostit pe fundalul unei incertitudini globale tot mai accentuate, subliniază rolul României ca actor responsabil și ancorat în valorile europene și euro-atlantice, într-un moment în care coeziunea și viziunea strategică a continentului sunt puse la grea încercare.

O Declarație Critică într-un Moment de Răscruce Geopolitică

Declarația Președintelui Nicușor Dan nu este doar o simplă observație, ci un avertisment strategic ce provine dintr-o capitală situată la intersecția unor zone de mare instabilitate. Făcută în contextul unei reuniuni extraordinare a Consiliului European, convocată de urgență pentru a discuta despre impactul destabilizator al conflictului din Iran, intervenția liderului român a fost percepută ca o reamintire vitală a priorităților pe termen lung ale Europei. „Nu putem permite ca o nouă criză, oricât de gravă ar fi, să ne distragă de la angajamentul nostru fundamental față de Ucraina. Stabilitatea și securitatea Europei depind, în continuare, de succesul Ucrainei în fața agresiunii rusești. Orice slăbiciune percepută în sprijinul nostru ar fi o victorie pentru cei care doresc să submineze ordinea internațională bazată pe reguli„, a declarat Președintele Dan, conform unui comunicat oficial al Administrației Prezidențiale.

Această poziționare vine într-un moment în care Europa se simte prinsă la mijloc, cu resursele sale diplomatice, economice și chiar militare întinse la maximum. Criza din Iran, care a escaladat semnificativ în ultimele luni ale anului 2025 și la începutul lui 2026, a generat unde de șoc pe piețele energetice, a perturbat rutele comerciale vitale și a alimentat temeri legate de un nou val de migrație și de terorism. În acest climat de incertitudine, voci din unele state membre au început să sugereze o reorientare a priorităților, argumentând că amenințarea imediată din Orientul Mijlociu necesită o abordare mai concentrată. Însă, Președintele Dan, alături de alți lideri est-europeni, insistă că securitatea continentului este indivizibilă și că eforturile de gestionare a unei crize nu trebuie să le submineze pe celelalte.

„Mesajul Președintelui Dan este unul de realism strategic. El înțelege că Rusia urmărește cu atenție modul în care Europa reacționează la alte crize. O distragere majoră ar putea fi interpretată de Kremlin ca o oportunitate de a-și intensifica eforturile în Ucraina, mizând pe oboseala și diviziunea europeană”, a explicat Dr. Elena Popescu, analist politic la Centrul Român de Studii Europene, într-o intervenție pentru 24h.ro.

Nicușor Dan: De la Primarul Reformator la Președinte al României

Ascensiunea lui Nicușor Dan la Președinția României, în urma alegerilor din toamna anului 2024, a marcat un moment important în politica românească. Cunoscut pentru rigoarea sa matematică, integritatea sa publică și abordarea sa non-conformistă în rezolvarea problemelor, Dan a câștigat încrederea electoratului promițând o Românie modernă, guvernată transparent și ferm ancorată în valorile europene. Mandatul său de Primar General al Capitalei, deși presărat cu provocări administrative majore, i-a consolidat imaginea de lider pragmatic și orientat spre rezultate. Ca Președinte, Nicușor Dan a continuat să promoveze o politică externă activă, bazată pe consolidarea parteneriatelor strategice cu Statele Unite, Germania și Franța, și pe o implicare sporită a României în deciziile europene privind securitatea și dezvoltarea. Viziunea sa pentru România include o țară care nu doar beneficiază de apartenența la NATO și UE, ci contribuie activ la securitatea și prosperitatea acestor alianțe, în special în regiunea Mării Negre. Această declarație recentă reconfirmă angajamentul său ferm față de principiile de securitate colectivă și de solidaritate europeană.

Contextul Regional și Ascensiunea Președintelui Nicușor Dan

Alegerea lui Nicușor Dan ca Președinte al României în noiembrie 2024 a reprezentat un moment de cotitură, consolidând o traiectorie politică marcată de independență, integritate și o abordare pragmatică a guvernării. După un mandat complex de primar al Capitalei, în care a gestionat provocări sistemice și a inițiat reforme structurale, Dan a reușit să-și transpună capitalul de încredere într-o victorie prezidențială, promițând o Românie mai eficientă, mai transparentă și mai influentă pe scena internațională. Platforma sa prezidențială a accentuat necesitatea unei diplomații active, ancorate ferm în principiile euro-atlantice, cu un accent deosebit pe consolidarea flancului estic al NATO și pe sprijinul necondiționat pentru Ucraina.

De la preluarea mandatului în ianuarie 2025, Președintele Dan a căutat să poziționeze România nu doar ca un beneficiar al securității colective, ci ca un contributor activ și un actor regional esențial. A intensificat dialogul cu statele din Europa Centrală și de Est, a promovat inițiative de cooperare economică și de securitate în regiunea Mării Negre și a susținut o voce puternică a României în dezbaterile europene privind viitorul Uniunii și al apărării. Declarația sa cu privire la Ucraina și Iran se înscrie perfect în această viziune strategică, subliniind importanța menținerii unei direcții clare în politica externă și de securitate a Europei.

„Președintele Dan a înțeles de la începutul mandatului său că România are un rol crucial în stabilizarea flancului estic al NATO și în influențarea agendei europene. El nu este un lider care se eschivează de la responsabilitate, ci unul care caută să ofere soluții pragmatice, chiar și în cele mai dificile conjuncturi”, a declarat pentru 24h.ro un diplomat român de rang înalt, sub condiția anonimatului.

România în Ecuația Geopolitică Actuală

Poziția geografică a României, la granița cu Ucraina și în proximitatea regiunii Mării Negre, o plasează într-o postură unică în contextul actual. Țara a fost un susținător vocal al Ucrainei încă de la începutul invaziei rusești din 2022, oferind ajutor umanitar, facilitând tranzitul de cereale și pledând constant la Bruxelles și Washington pentru un sprijin militar și financiar consistent. Această solidaritate nu este doar un gest de bună-vecinătate, ci o conștientizare profundă a faptului că securitatea României este indisolubil legată de cea a Ucrainei. O Ucraină stabilă și independentă reprezintă o barieră esențială împotriva expansionismului rusesc.

Pe de altă parte, criza din Iran, deși geografic mai îndepărtată, are implicații directe și pentru România. Dependența europeană de resursele energetice, chiar dacă redusă față de Rusia, rămâne vulnerabilă la șocurile din Orientul Mijlociu. Fluctuațiile prețurilor la petrol și gaze naturale, perturbările rutelor comerciale prin Canalul Suez și Strâmtoarea Hormuz, precum și potențialele valuri de migrație, ar afecta direct economia și societatea românească. Prin urmare, apelul Președintelui Dan nu este doar altruist, ci reflectă o înțelegere nuanțată a interconectării provocărilor de securitate globală și a intereselor naționale ale României.

Războiul din Ucraina: O Prioritate Amenințată de Oboseală și Noi Crize

În martie 2026, războiul din Ucraina a intrat în al patrulea an, transformându-se într-un conflict de uzură, marcat de linii de front relativ statice, lupte intense de artilerie și atacuri cu drone. Oboseala de război a început să se facă simțită nu doar în rândul populației ucrainene, ci și în capitalele europene. Sprijinul militar și financiar acordat Kievului, deși substanțial – estimat la peste 150 de miliarde de euro din partea UE și a statelor membre până în prezent – se confruntă cu provocări tot mai mari. Stocurile de muniție și echipamente militare din Europa sunt epuizate, capacitatea de producție a industriei de apărare este încă insuficientă pentru a satisface cererea, iar dezbaterile interne din unele țări membre UE privind continuarea asistenței s-au intensificat.

Pe frontul politic, Kievul a continuat să ceară garanții de securitate și o cale clară spre aderarea la UE și NATO, în timp ce negocierile de pace par blocate, fără perspective reale de progres. Rusia, în ciuda sancțiunilor economice severe, a reușit să-și adapteze economia la condițiile de război, beneficiind de parteneriate strategice cu state precum China, Iran și Coreea de Nord, care i-au furnizat muniție și tehnologie. Această reziliență neașteptată a Moscovei a generat frustrare și a amplificat sentimentul de impas în Occident.

Provocările Sprijinului European pentru Ucraina

Principalele provocări ale sprijinului european pentru Ucraina, amplificate de criza din Iran, includ:

• Reducerea stocurilor militare: Multe state europene au epuizat o mare parte din stocurile lor de armament pentru a sprijini Ucraina, iar refacerea acestora necesită timp și investiții masive.
• Capacitatea de producție: Industria de apărare europeană, subfinanțată decenii la rând, se luptă să crească producția la un nivel care să satisfacă atât nevoile Ucrainei, cât și pe cele de refacere a stocurilor proprii.
• Oboseala politică și publică: După patru ani de conflict, sprijinul public pentru Ucraina, deși încă majoritar, a început să scadă în intensitate în unele țări, iar partidele populiste și eurosceptice exploatează aceste sentimente pentru a cere o reducere a angajamentelor.
• Presiuni bugetare: Costurile economice ale războiului și ale sprijinului pentru Ucraina, combinate cu inflația și criza energetică, pun presiune pe bugetele naționale și europene.
• Distragerea atenției: Aici intervine criza din Iran. O criză majoră în Orientul Mijlociu, cu implicații directe asupra prețurilor la energie și a securității maritime, amenință să deturneze atenția și resursele de la Ucraina.

Președintele Dan a subliniat că „ignoranța față de Ucraina acum ar fi o eroare strategică ireparabilă. Ar încuraja revizionismul și ar submina credibilitatea Europei ca actor global și garant al propriilor sale valori.”

Furtuna din Orientul Mijlociu: Criza Războiului din Iran și Implicațiile sale Globale

Criza din Iran, care a escaladat într-un conflict regional de amploare la sfârșitul anului 2025, reprezintă o amenințare majoră la adresa stabilității globale și, în particular, a intereselor europene. Fără a intra în detalii specifice ale originii conflictului – care implică o combinație complexă de tensiuni interne, confruntări cu vecinii regionali și o implicare tot mai profundă a puterilor externe – impactul său asupra Europei este deja profund resimțit. Scenariul cel mai plauzibil, la data de 20 martie 2026, este unul de conflict asimetric, cu atacuri asupra infrastructurii energetice, perturbarea rutelor maritime cruciale și o intensificare a activității grupurilor proxy în regiune.

Principalele implicații ale crizei din Iran pentru Europa sunt multiple și interconectate:

• Securitatea energetică: Iranul este un jucător major pe piața petrolului și gazelor naturale. Perturbarea producției sau a exporturilor iraniene, precum și amenințarea cu închiderea Strâmtorii Hormuz – prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul mondial și o mare parte din gazul lichefiat – a dus la o creștere exponențială a prețurilor. Barilul de petrol Brent a depășit 120 de dolari, iar prețul gazelor naturale a atins niveluri record, amenințând să arunce economia europeană într-o nouă recesiune.
• Rutele comerciale: Pe lângă energia, rutele maritime din Orientul Mijlociu sunt vitale pentru comerțul global. Blocajele sau atacurile în Marea Roșie, Golful Persic sau Canalul Suez ar duce la întârzieri masive în lanțurile de aprovizionare, creșteri de costuri și penurii de bunuri, afectând direct industriile și consumatorii europeni.
• Migrația și criza umanitară: Un conflict de amploare în Iran are potențialul de a genera un nou val masiv de refugiați, comparabil sau chiar mai mare decât cel din 2015. Milioane de oameni ar putea fi strămutați, exercitând o presiune imensă asupra statelor vecine și, ulterior, asupra Europei, care se confruntă deja cu provocări în gestionarea fluxurilor migratorii.
• Terorismul și securitatea internă: Instabilitatea din Orientul Mijlociu a fost întotdeauna un teren fertil pentru grupările teroriste. Escaladarea conflictului din Iran ar putea revigora aceste grupări, crescând riscul de atacuri teroriste pe teritoriul european și forțând statele membre să aloce resurse suplimentare pentru securitatea internă.
• Proliferarea nucleară: Un aspect critic al crizei din Iran este programul său nuclear. Orice escaladare militară ar putea crește riscul ca Iranul să accelereze dezvoltarea armelor nucleare, declanșând o cursă a înarmării în regiune și reprezentând o amenințare existențială la nivel global.

„Criza din Iran nu este doar o problemă regională; este o criză globală cu epicentrul în Orientul Mijlociu, care trimite unde de șoc direct în inima Europei. Este o provocare multifațetată care testează reziliența și capacitatea noastră de reacție”, a declarat un oficial înalt al Comisiei Europene, citat de Reuters.

Dilema Europei: Echilibrând Două Fronturi de Criză Majoră

Apelul Președintelui Nicușor Dan subliniază dilema fundamentală cu care se confruntă Europa în martie 2026: cum să gestioneze simultan două crize de o asemenea anvergură, fiecare cu un potențial destabilizator imens. Este o situație fără precedent în istoria recentă a Uniunii, care necesită o gândire strategică profundă și o coeziune politică exemplară, într-un moment în care unitatea europeană este deja fragilizată de tensiuni interne și de presiuni externe.

Provocări în Alocarea Resurselor

Una dintre cele mai presante probleme este alocarea resurselor. Bugetele de apărare ale statelor membre sunt deja sub presiune din cauza eforturilor de refacere a stocurilor și de modernizare a armatelor, necesare pentru a face față amenințării rusești. Acum, potențiala necesitate de a interveni diplomatic, economic sau chiar militar în Orientul Mijlociu, de a gestiona crize umanitare și de a asigura securitatea rutelor comerciale, ar putea deturna fonduri și personal esențial de la eforturile pentru Ucraina. De exemplu, desfășurarea de nave militare europene pentru a proteja transportul maritim în Strâmtoarea Hormuz sau în Marea Roșie ar reduce numărul de nave disponibile pentru patrularea Mării Negre sau pentru misiuni de descurajare în alte zone.

Un alt aspect este atenția diplomatică. Liderii europeni, miniștrii de externe și oficialii UE sunt nevoiți să jongleze între summit-uri și negocieri privind Ucraina și eforturile diplomatice intense pentru a dezescalada conflictul din Iran. Această dispersie de efort poate duce la o abordare mai puțin coerentă și mai puțin eficientă pe ambele fronturi.

Riscul de „Oboseală Geopolitică” și Vulnerabilități Strategice

Există un risc real de „oboseală geopolitică” în rândul publicului și al decidenților europeni. Gestionarea unei crize prelungite, cum este războiul din Ucraina, este deja epuizantă. Adăugarea unei a doua crize majore, cu implicații economice și sociale directe, ar putea duce la o dorință de a căuta soluții rapide, chiar dacă acestea ar putea fi suboptimale pe termen lung. Această oboseală ar putea fi exploatată de actori externi, precum Rusia, care ar putea vedea o oportunitate de a-și intensifica agresiunea, mizând pe faptul că Europa este distrasă și divizată.

De asemenea, Europa se confruntă cu vulnerabilități strategice: dependența de importurile de energie, chiar dacă redusă, rămâne o problemă; capacitatea limitată de proiecție a puterii militare în afara continentului; și o anumită fragilitate în coeziunea politică internă. Toate acestea sunt testate la maximum de dubla criză.

„Europa nu-și poate permite luxul de a alege între Ucraina și Orientul Mijlociu. Ambele sunt esențiale pentru securitatea și prosperitatea noastră. Provocarea este să dezvoltăm o strategie integrată, care să ne permită să acționăm eficient pe ambele fronturi, fără a sacrifica unul pentru celălalt. Este un test suprem pentru autonomia strategică europeană”, a argumentat Charles Michel, Președintele Consiliului European, într-o declarație recentă.

Poziția României și Viziunea Președintelui Dan pentru Securitatea Europeană

Declarația Președintelui Nicușor Dan nu este doar un simplu apel, ci o reafirmare a viziunii României pentru securitatea europeană și rolul său în arhitectura globală. România, ca stat membru NATO și UE, situat pe flancul estic, a fost întotdeauna un susținător ferm al securității colective și al respectării dreptului internațional. Experiența sa istorică și proximitatea geografică față de Ucraina o fac să înțeleagă mai bine ca oricine miza reală a conflictului.

Principii și Obiective ale Politicii Externe Românești

Sub conducerea Președintelui Dan, politica externă a României a fost ghidată de câteva principii clare:

1. Sprijin necondiționat pentru Ucraina: România consideră că o Ucraină independentă, suverană și integrată în structurile euro-atlantice este vitală pentru propria sa securitate. Orice cedare teritorială sau politică în fața Rusiei ar crea un precedent periculos pentru întreaga regiune.
2. Consolidarea flancului estic al NATO: Președintele Dan a pledat constant pentru o prezență militară sporită a NATO pe teritoriul românesc și pentru dezvoltarea capacităților de apărare naționale, în contextul amenințării rusești.
3. Autonomie strategică europeană: Deși un partener transatlantic ferm, România susține și dezvoltarea unei capacități europene de apărare și de acțiune independentă, pentru a putea gestiona crize precum cea din Iran, atunci când implicarea SUA este limitată sau reorientată.
4. Coerență și predictibilitate: Mesajul Președintelui Dan este un apel la coerență strategică. El avertizează împotriva unei abordări fragmentate, care ar putea fi exploatată de actori ostili.

„Noi, la București, înțelegem că securitatea nu este un joc cu sumă zero. Nu putem fi siguri într-o regiune dacă vecinii noștri sunt instabili. Nu putem fi prosperi într-o Europă slăbită de conflicte. De aceea, chemarea mea este una la viziune și la acțiune coordonată. Europa trebuie să-și apere interesele pe ambele fronturi”, a declarat Președintele Dan într-o conferință de presă ulterioară.

Rolul României ca Pilon de Stabilitate

Prin această poziționare fermă, România își consolidează rolul de pilon de stabilitate în regiunea Mării Negre și de voce influentă în cadrul UE și NATO. Președintele Dan a reușit să construiască un consens intern solid pe tema politicii externe și de securitate, permițând României să vorbească cu o singură voce la nivel internațional. Această coerență este un atu valoros într-un peisaj european marcat uneori de diviziuni. România a continuat să găzduiască exerciții militare NATO de amploare, să investească în infrastructura militară și să participe la misiuni internaționale, demonstrând un angajament concret față de securitatea colectivă. În contextul crizei din Iran, România a pledat pentru o abordare diplomatică fermă, dar prudentă, evitând escaladarea, dar protejând interesele europene.

Impactul Administrației Trump și Viitorul Alianțelor Transatlantice

Un factor crucial care complică și mai mult ecuația de securitate europeană este prezența lui Donald Trump la Casa Albă, după victoria sa în alegerile prezidențiale din SUA din noiembrie 2024 și preluarea mandatului în ianuarie 2025. A doua administrație Trump, marcată de o retorică „America First” chiar mai accentuată, a generat o incertitudine considerabilă în rândul aliaților europeni, atât în privința angajamentului SUA față de NATO, cât și în ceea ce privește sprijinul pentru Ucraina și abordarea crizelor din Orientul Mijlociu.

Retragerea sau Reorientarea SUA?

Președintele Trump a semnalat în repetate rânduri o dorință de a reduce implicarea americană în conflictele externe și de a pune o presiune sporită pe aliați să-și asume o parte mai mare din povara apărării. În contextul războiului din Ucraina, aceasta s-a tradus printr-o retorică mai puțin angajată și prin posibile reduceri ale ajutorului militar american, forțând Europa să-și intensifice și mai mult propriile eforturi. În ceea ce privește criza din Iran, abordarea administrației Trump ar putea fi una imprevizibilă: de la o retragere aproape completă din regiune, lăsând un vid de putere, la o confruntare directă, unilaterală, care ar putea destabiliza și mai mult situația.

Această incertitudine americană pune o presiune enormă pe Europa de a-și dezvolta o „autonomie strategică” reală, o capacitate de a acționa independent în materie de securitate și apărare. Mesajul Președintelui Dan, de a menține concentrarea pe Ucraina, este și un apel la consolidarea acestei autonomii, deoarece Europa nu se mai poate baza pe SUA în aceeași măsură ca în trecut pentru a gestiona toate crizele.

„Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a transformat peisajul strategic. Europa nu mai poate aștepta ca Washingtonul să rezolve toate problemele. Trebuie să fim pregătiți să ne asumăm o responsabilitate mult mai mare pentru propria noastră securitate și pentru stabilitatea regiunilor vecine. Aceasta include și capacitatea de a susține Ucraina pe termen lung, indiferent de fluctuațiile politice de peste Atlantic”, a declarat un înalt oficial NATO, sub condiția anonimatului, pentru 24h.ro.

Coordonare și Provocări Transatlantice

Chiar și în contextul unei administrații Trump, coordonarea transatlantică rămâne esențială. Totuși, dinamica s-a schimbat. Europa trebuie să-și definească mai clar propriile interese și să prezinte o voce unitară către Washington. Președintele Dan, prin declarația sa, contribuie la această definire, arătând că, pentru România și pentru flancul estic, Ucraina rămâne o prioritate absolută, chiar și atunci când alte crize majore își fac simțită prezența.

Provocarea pentru liderii europeni va fi să navigheze relația cu o administrație Trump care ar putea fi mai puțin simpatică față de cheltuielile europene pentru apărare și mai puțin interesată de menținerea unei ordini internaționale multilaterale. Această realitate subliniază urgența apelului Președintelui Dan și necesitatea ca Europa să rămână unită și focalizată pe obiectivele sale strategice pe termen lung.

Concluzii și Perspective: Un Viitor Incert, o Responsabilitate Europeană Crescută

Declarația Președintelui Nicușor Dan din 20 martie 2026, prin care subliniază imperativul menținerii concentrării europene asupra Ucrainei în ciuda crizei din Iran, marchează un moment definitoriu în confruntarea Europei cu o realitate geopolitică din ce în ce mai volatilă și complexă. Europa se află la o răscruce, nevoită să-și gestioneze propriile interese de securitate și stabilitate într-un context global imprevizibil, marcat de conflicte multiple, o rivalitate crescândă între marile puteri și o incertitudine transatlantică.

Un Test pentru Unitatea și Viziunea Europeană

Capacitatea Europei de a răspunde simultan la aceste două crize va fi un test crucial pentru unitatea sa, pentru eficacitatea politicilor sale externe și de securitate și pentru ambiția sa de a deveni un actor geopolitic de sine stătător. Eșecul în gestionarea uneia dintre crize ar putea avea consecințe grave nu doar pentru regiunile afectate, ci și pentru stabilitatea internă a Uniunii, punând sub semnul întrebării însăși ideea de securitate colectivă și de solidaritate europeană. Estimările analiștilor sugerează că o gestionare deficitară a dublei crize ar putea duce la o scădere a PIB-ului european cu până la 2-3% în următorii doi ani, la o inflație persistentă și la o creștere a șomajului, în special în sectoarele dependente de energie și de lanțurile de aprovizionare globale.

Ce Urmează? O Agendă Complexă pentru Liderii Europeni

În perioada următoare, liderii europeni vor trebui să abordeze o agendă extrem de complexă, care include:

• Consolidarea sprijinului pentru Ucraina: Asigurarea unui flux continuu de asistență militară, financiară și umanitară, precum și accelerarea procesului de aderare la UE, chiar și în contextul unor noi presiuni.
• Dezescaladarea crizei din Iran: Eforturi diplomatice intense pentru a preveni o escaladare militară ulterioară, protejarea rutelor comerciale și asigurarea securității energetice, posibil prin diversificarea surselor și prin accelerarea tranziției verzi.
• Creșterea capacităților de apărare: Investiții masive în industria de apărare europeană, refacerea stocurilor militare și dezvoltarea unei forțe de reacție rapidă europene.
• Gestionarea fluxurilor migratorii: Elaborarea unor politici coerente și umane pentru gestionarea potențialelor valuri de refugiați generate de ambele conflicte.
• Coordonarea transatlantică: Menținerea unui dialog deschis și pragmatic cu administrația Trump, căutând puncte comune de interes și gestionând divergențele cu diplomație.
• Comunicare strategică: Explicarea complexității situației către cetățenii europeni, contracararea dezinformării și menținerea sprijinului public pentru eforturile europene.

Mesajul Președintelui Nicușor Dan, rostit la 20 martie 2026, la ora 01:19 UTC, este o reamintire puternică a faptului că, în ciuda urgenței imediate a unei noi crize, viziunea strategică pe termen lung nu trebuie abandonată. Securitatea europeană este un edificiu construit cu răbdare și perseverență, iar pilonii săi – solidaritatea, dreptul internațional și angajamentul față de democrație – trebuie să rămână fermi, indiferent de furtunile care se abat asupra continentului.