- Retragere surprinzătoare: Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei și Arhiepiscop al Chișinăului, a solicitat retragerea din funcție, invocând vârsta înaintată (79 de ani) și motive de sănătate.
- Decizie la Patriarhie: Cererea a fost înaintată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, singurul for care poate aproba retragerea și poate demara procedura de alegere a unui succesor. Cererea de retragere va fi analizată în ședința de lucru a Sfântului Sinod din zilele de 3-4 iunie 2026.
- Contextul expansiunii: Demersul vine într-un moment de maximă vizibilitate și creștere pentru Mitropolia Basarabiei, care a înregistrat un val de treceri ale parohiilor de la structura subordonată Moscovei, în special în perioada 2023-2024.
Un anunț neașteptat zguduie scena religioasă din Republica Moldova și din România. Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului și Mitropolitul Basarabiei, a înaintat o cerere de retragere din slujire, o decizie ce marchează potențialul sfârșit al unei ere de peste trei decenii în fruntea structurii ecleziastice a Patriarhiei Române de peste Prut. Solicitarea, confirmată de surse din cadrul Patriarhiei Române pentru Mediafax, a fost motivată de vârsta înaintată și de starea de sănătate a ierarhului.
La 79 de ani, ÎPS Petru (născut Petru Păduraru) este figura emblematică a reactivării Mitropoliei Basarabiei după căderea Uniunii Sovietice. Cererea sa urmează să fie analizată și supusă la vot în următoarea ședință a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, programată, conform calendarului oficial, pentru zilele de 3-4 iunie 2026. Hotărârea Sinodului va fi crucială nu doar pentru viitorul Mitropoliei, ci și pentru echilibrul delicat al influenței ortodoxe într-o regiune marcată de tensiuni geopolitice.
O păstorire de peste trei decenii și o moștenire complexă
IPS Petru a fost ales locțiitor de Mitropolit al Basarabiei la 14 septembrie 1992 și a fost confirmat ca Mitropolit titular la 24 octombrie 1995. Calculul exact al anilor de păstorire depinde de momentul de referință (septembrie 1992 sau octombrie 1995). El a condus Mitropolia Basarabiei într-o perioadă de reconstrucție anevoioasă, marcată de confruntări juridice și administrative cu statul moldovean și cu Mitropolia Moldovei, structura locală subordonată Patriarhiei Moscovei. Timp de un deceniu, Mitropolia Basarabiei a funcționat fără recunoaștere oficială din partea autorităților de la Chișinău. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunțat decizia în favoarea Mitropoliei Basarabiei la 13 decembrie 2001. Recunoașterea oficială de către autoritățile din Republica Moldova a avut loc ulterior, la 30 iulie 2002, ca urmare a acestei decizii.
Sub conducerea sa, Mitropolia a crescut constant, dar a cunoscut o expansiune fără precedent în contextul invaziei ruse în Ucraina. Începând cu anul 2023 și continuând pe parcursul lui 2024, zeci de parohii și preoți din Republica Moldova au părăsit structura afiliată Moscovei pentru a se alătura Mitropoliei Basarabiei, invocând dezacordul față de sprijinul Patriarhului Kirill pentru război. Acest exod a amplificat rolul strategic al Mitropoliei ca bastion al românismului și al orientării pro-europene în spațiul basarabean.
Analiștii contactați de 24h.ro consideră că retragerea lui ÎPS Petru, deși motivată personal, deschide o perioadă de incertitudine. „Este un moment definitoriu. Succesorul său va moșteni o structură mult mai mare și mai influentă decât cea preluată de ÎPS Petru, dar și una aflată în prima linie a unui conflict hibrid cu influența rusă”, a declarat un expert în istoria religiilor pentru Agerpres.
Cine sunt posibilii succesori?
Deși procesul electoral sinodal nu a fost încă demarat, în spațiul public și în cercurile bisericești se vehiculează deja câteva nume pentru scaunul mitropolitan de la Chișinău. Procedura canonică a Bisericii Ortodoxe Române prevede că Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Chișinăului va desemna doi candidați, iar Sfântul Sinod de la București va alege prin vot secret pe unul dintre aceștia.
Printre ierarhii considerați eligibili și cu profil adecvat se numără Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, o figură cunoscută și activă în regiune. Un alt nume menționat este cel al Preasfințitului Părinte Antonie, Episcop de Bălți, care a fost un actor vizibil în procesul de primire a noilor parohii în ultimii ani. Nu este exclusă nici varianta unui candidat din afara actualei ierarhii a Mitropoliei Basarabiei, un episcop din România cu experiență administrativă și diplomatică.
Surse din cadrul Patriarhiei, citate de HotNews, subliniază că profilul viitorului mitropolit va fi esențial. Acesta va trebui să combine abilitățile pastorale cu o viziune strategică adaptată contextului geopolitic și să poată gestiona relația complexă cu autoritățile de stat de la Chișinău, într-un moment în care parcursul european al Republicii Moldova este o prioritate declarată.
Impactul asupra relațiilor Chișinău-Moscova-București
Plecarea lui ÎPS Petru survine într-un moment de tensiune maximă între cele două mitropolii din Republica Moldova. Mitropolia Moldovei, subordonată Moscovei și condusă de ÎPS Vladimir, a acuzat în repetate rânduri Patriarhia Română de „prozelitism canonic” și de subminare a unității ortodoxe. În toamna anului 2024, Patriarhia Rusă a amenințat chiar cu măsuri canonice severe, o retorică ce s-a intensificat pe măsură ce tot mai mulți preoți treceau la Mitropolia Basarabiei.
Alegerea unui nou mitropolit la Chișinău va fi urmărită cu maximă atenție atât la Moscova, cât și în capitalele occidentale. Un lider cu o orientare ferm pro-românească și pro-europeană ar putea accelera procesul de unificare a parohiilor sub jurisdicția Bucureștiului. În schimb, o figură considerată mai moderată ar putea încerca o detensionare a relațiilor cu structura subordonată Moscovei, o variantă considerată însă puțin probabilă în climatul actual.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române se confruntă, așadar, cu o decizie de o importanță strategică majoră. Hotărârea privind acceptarea retragerii ÎPS Petru și, ulterior, alegerea succesorului său, nu va fi doar un act administrativ-bisericesc, ci și un semnal politic puternic privind angajamentul României față de spațiul spiritual și identitar de peste Prut.
