O nouă specie de koala dispărută rescrie istoria Australiei
O descoperire paleontologică majoră în Australia a scos la iveală o specie necunoscută de koala, dispărută relativ recent. Această revelație, anunțată de cercetători la începutul lunii mai 2026, rescrie în mod semnificativ înțelegerea evoluției și diversității marsupialelor iconice ale continentului. Specia nou identificată indică o biodiversitate mult mai bogată a koala în trecutul geologic, sugerând că peisajele australiene găzduiau o varietate mai mare de forme de viață decât se credea anterior.
Descoperirea a fost posibilă în urma analizelor detaliate ale unor fosile găsite într-un sit din Queensland. Echipa de paleontologi, condusă de Dr. Kenny Travouillon de la Western Australian Museum și Curtin University, a publicat rezultatele preliminare într-un comunicat de presă, citat de Reuters. Analizele morfologice și genetice au confirmat că este vorba despre o specie distinctă, care nu se încadrează în clasificările existente ale genului Phascolarctos, din care face parte și koala modern.
Diversitatea uitată a marsupialelor australiene
Până la această descoperire, se credea că diversitatea koala a fost relativ limitată la câteva specii preistorice, majoritatea dispărute cu mult timp în urmă. Specia nou identificată, denumită oficial Phascolarctos sulcomaxilliaris, pare să fi dispărut într-o perioadă geologică recentă, potențial în ultimii zeci de mii de ani. Această cronologie o plasează mult mai aproape de prezent decât majoritatea celorlalte specii fosile de koala.
„Această descoperire este remarcabilă nu doar pentru că adaugă o nouă ramură arborelui genealogic al koala, ci și pentru că ne forțează să regândim perioada în care aceste animale au prosperat în diverse forme”, a declarat Dr. Kenny Travouillon. „Indică o prezență mult mai extinsă și o adaptare mai variată a koala la diferite habitate decât o sugerează înregistrările fosile anterioare. Este o dovadă a complexității ecosistemelor australiene din trecut.”
Fosilele au fost găsite într-o zonă care, la momentul existenței acestei specii, ar fi fost o pădure de eucalipt, similară cu habitatele koala moderni. Cu toate acestea, dimensiunea și structura dentară a noului koala sugerează o dietă posibil mai variată sau o adaptare la anumite specii de eucalipt care nu mai sunt dominante astăzi, conform analizelor publicate în Royal Society Open Science și în comunicatele de presă ale muzeelor implicate.
Implicații pentru conservarea koala moderni
Descoperirea noii specii dispărute are implicații semnificative și pentru eforturile de conservare a koala moderni, care sunt clasificați ca vulnerabili sau pe cale de dispariție în anumite regiuni ale Australiei, o clasificare confirmată de guvernul australian în februarie 2022. Studiul trecutului biologic al koala poate oferi indicii prețioase despre factorii care au condus la dispariția speciilor anterioare, inclusiv schimbările climatice, pierderea habitatului sau presiunea altor specii.
„Înțelegerea istoriei evolutive a koala ne poate ajuta să anticipăm mai bine provocările cu care se confruntă specia de astăzi”, a adăugat Dr. Kenny Travouillon, citată de Agerpres. „Dacă o specie de koala a dispărut relativ recent, în condiții care ar fi putut semăna cu cele actuale, atunci avem o lecție importantă de învățat despre reziliența și vulnerabilitatea lor.”
Guvernul australian a investit sume considerabile în programe de conservare a koala. De exemplu, în ianuarie 2022, a fost anunțată o finanțare de 50 de milioane de dolari australieni pentru protejarea habitatelor și cercetare. Această inițiativă a fost urmată de alte alocări bugetare în 2023 și 2024, menite să combată declinul populațiilor cauzat de incendii de vegetație, defrișări și boli. Cele mai recente date din 2025 indicau o stabilizare a populațiilor în unele regiuni, dar o continuare a declinului în altele, conform unui raport al Departamentului pentru Mediu, Apă și Energie.
Tehnici moderne de analiză a fosilelor
Descoperirea a fost facilitată de utilizarea unor tehnici avansate de imagistică și analiză genetică, care permit extragerea și studierea ADN-ului antic din fosile. Aceste metode au evoluat rapid în ultimii ani, permițând cercetătorilor să obțină informații detaliate chiar și din fragmente osoase mici.
„Utilizarea tomografiei computerizate (CT) de înaltă rezoluție și a analizelor paleogenetice a fost crucială”, a explicat Dr. Marcus Thorne, un genetician implicat în studiu, pentru The New York Times. „Am putut reconstrui structura craniană și dentară cu o precizie uimitoare și am identificat markeri genetici unici care confirmă statutul de specie separată.”
Acest progres tehnologic deschide noi orizonturi pentru paleontologie, permițând o înțelegere mai profundă a biodiversității dispărute și a modului în care speciile au evoluat și s-au adaptat la schimbările de mediu de-a lungul mileniilor. Cercetătorii speră să găsească mai multe exemplare ale Phascolarctos sulcomaxilliaris pentru a completa tabloul acestei specii misterioase.
Studiul complet al acestei noi specii de koala a fost publicat în jurnalul științific Royal Society Open Science, oferind o perspectivă aprofundată asupra descoperirilor și metodologiilor utilizate.
