UPDATE (13:01 UTC):
Proiectul de acord dintre Statele Unite și Iran, care ar putea fi semnat duminică, prinde contur, conform unor detalii obținute de agenția de presă Reuters de la oficiali iranieni. Documentul prevede ca Teheranul să se angajeze să nu producă sau să achiziționeze arme nucleare și să dilueze stocul de uraniu înalt îmbogățit. În contrapartidă, Statele Unite ar urma să ofere o derogare de la sancțiunile petroliere, să elibereze active iraniene blocate, să ridice blocada navală și să permită redeschiderea imediată a Strâmtorii Ormuz pentru traficul comercial. În timp ce președintele american Donald Trump a indicat că semnarea va avea loc duminică, surse de la Teheran au precizat că data exactă nu a fost încă stabilită oficial.
- Acord în fază finală: Un proiect de acord între Washington și Teheran privind programul nuclear și sancțiunile petroliere este aproape finalizat, a confirmat duminică un oficial iranian de rang înalt pentru Reuters.
- Derogare pentru petrol: Punctul central al înțelegerii ar fi o derogare de la sancțiunile americane asupra exporturilor de petrol iranian, în schimbul unor limite stricte impuse programului nuclear al Teheranului.
- Tensiuni interne și externe: Finalizarea acordului este presată de optimismul președintelui Trump, dar complicată de rezervele Teheranului privind calendarul și de protestele facțiunilor dure din Iran.
Un acord istoric între Statele Unite și Iran, menit să dezamorseze tensiunile legate de programul nuclear al Teheranului, se află în etapele finale de negociere. Un oficial iranian de rang înalt a declarat duminică pentru agenția de presă Reuters că un proiect de text acoperă deja punctele esențiale, inclusiv o relaxare a sancțiunilor americane asupra exporturilor de petrol, o componentă vitală pentru economia iraniană.
Această evoluție vine după luni de diplomație discretă, mediată intens de Qatar. În timp ce Casa Albă manifestă un optimism public, oficialii iranieni rămân prudenți, contrazicând un anunț al președintelui american Donald Trump privind o semnare iminentă chiar în cursul zilei de duminică.
Contururile acordului: Limite nucleare contra acces la piața petrolieră
Elementul central al înțelegerii, conform surselor citate de Reuters și Al Jazeera, este un compromis pragmatic. Statele Unite ar oferi Iranului o derogare semnificativă de la sancțiunile care au paralizat industria sa petrolieră, permițând reluarea exporturilor la scară largă. În contrapartidă, Teheranul s-ar angaja să respecte limite stricte privind gradul de îmbogățire a uraniului și să accepte un regim de inspecții internaționale extinse.
Acest mecanism amintește de principiile acordului JCPOA din 2015, din care Statele Unite s-au retras unilateral în 2018 sub prima administrație Trump. Reîntoarcerea la masa negocierilor a fost unul dintre obiectivele declarate ale președintelui după realegerea sa la finalul anului 2024. Obiectivul Washingtonului este de a preveni dezvoltarea unei arme nucleare de către Iran, în timp ce Teheranul caută o gură de oxigen pentru economia sa sufocată de sancțiuni.
Calendarul divergent și rolul mediatorilor din Qatar
Optimismul afișat de președintele Donald Trump, care a afirmat că un acord de pace ar putea fi semnat duminică, contrastează puternic cu poziția prudentă a Iranului. Un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe de la Teheran a transmis că, deși s-au înregistrat progrese substanțiale, mai există detalii tehnice și juridice de clarificat. „Un calendar prestabilit nu servește procesului de negociere”, a declarat acesta, conform presei iraniene de stat.
Pentru a depăși aceste ultime obstacole, o delegație de negociatori din Qatar a sosit la Teheran în acest weekend. Rolul Qatarului ca mediator a fost esențial în aducerea celor două părți la un numitor comun, facilitând canale de comunicare indirectă între diplomații americani și iranieni. Surse diplomatice citate de AFP sugerează că discuțiile se concentrează acum pe formularea exactă a clauzelor și pe garanțiile de implementare a acordului.
Opoziția facțiunilor dure din Teheran
În paralel cu eforturile diplomatice, pe străzile din Teheran și din alte orașe iraniene au avut loc proteste de mică amploare, organizate de grupări conservatoare și de facțiuni dure. Manifestanții, afiliați adesea Corpului Gardienilor Revoluției Islamice, se opun oricărui compromis cu ceea ce ei numesc „Marele Satan”.
Această opoziție internă reprezintă o presiune considerabilă asupra liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, care are ultimul cuvânt în toate deciziile strategice ale statului. Analiștii consideră că guvernul iranian trebuie să prezinte acordul nu ca pe o capitulare, ci ca pe o victorie diplomatică ce asigură atât securitatea națională, cât și prosperitatea economică. Viabilitatea pe termen lung a oricărei înțelegeri depinde în mod critic de echilibrarea acestor forțe politice interne.
