Red Bull a dezvaluit cu exactitate cat costa per sezon una dintre echipele sale de Formula 1, chiar pana la suma cheltuita pentru cumpararea materialului pentru a construi masinile si autocolantele care apar pe ele.
Spre deosebire de echipele din alte sporturi, echipamentele F1 dezvaluie o multime de informatii financiare si exista motive intemeiate pentru acest lucru. Sapte din cele zece echipe isi au sediul in Marea Britanie si sunt societati cu actiuni private care, in mod ironic, trebuie sa depuna situatii financiare anuale disponibile publicului. Aceasta cerinta se aplica oricarei companii private din Marea Britanie cu peste 11,4 milioane de dolari (10,2 milioane de lire sterline) in venituri anuale si peste 50 de angajati, astfel incat acopera toate echipele F1 cu sediul acolo.
Situatiile lor financiare prezinta anumite costuri precum salariile si investitiile in active fixe, dar cea mai mare parte a cheltuielilor este impartita in costuri de productie si cheltuieli administrative. In schimb, societatile comerciale private din Italia trebuie sa dezvaluie mult mai multe informatii, inclusiv o analiza detaliata a veniturilor si costurilor lor.
Cele trei echipe cu sediul in afara Marii Britanii sunt Alfa Romeo din Elvetia, faimoasa echipa Ferrari si echipa de juniori a lui Red Bull, Toro Rosso. Companiile elvetiene nu au obligatia de a depune situatii financiare publice. Echipa F1 a Ferrari este doar o divizie a producatorului auto, astfel incat nu trebuie sa dezvaluie rezultate financiare detaliate. Cu toate acestea, Toro Rosso face exceptie.
Sora mai mare a echipei este Red Bull Racing, care este detinuta de gigantul austriac al bauturilor energetice. Ambele echipe sunt companii private, dar Red Bull Racing are sediul in Marea Britanie, in timp ce Toro Rosso este localizata in Italia. Aceasta inseamna ca trebuie sa depuna situatii financiare detaliate cu aproximativ 50% mai mult decat cele pentru omologul sau din Marea Britanie. Cu toate acestea, documentele sunt in italiana, asa ca au ramas in mare parte neobservate. Asta pana acum.
Toro Rosso are un departament de aerodinamica in Marea Britanie, ceea ce a dus la infiintarea unei filiale in tara. La randul sau, trebuie sa traduca situatiile financiare in engleza si, desi face acest lucru din 2011, inregistrarile sale s-au accelerat in ultimele 18 luni. Au inclus trei ani de rapoarte financiare intarziate care dezvaluie cu exactitate ce este nevoie pentru ca echipa sa functioneze.
Cea mai mare sursa de venit a echipei este Red Bull in sine, care isi plaseaza logo-urile atat pe fetele masinilor Toro Rosso, cat si pe aripi fata si spate. Pana la 31 decembrie 2018, Red Bull a investit 82,9 milioane USD (74,4 milioane EUR) in echipa in schimbul acestei expuneri. Apoi vin 30,3 milioane de dolari (27,2 milioane de euro) din vanzari si servicii si, conform situatiilor financiare, „include venituri din sponsorizare si din vanzarea de materiale si piese de schimb de 733 000 EUR [0,8 milioane USD]”.
Urmatoarea suma este de 59,7 milioane de dolari (53,6 milioane de euro) din alte venituri, care includ premii in bani, intrucat situatiile financiare spun ca provin din „Drepturile comerciale ale Campionatului Mondial de F1, alte venituri din activitatile de baza si subventii pentru cercetare si dezvoltare”. Reprezinta o crestere de 10,7 milioane USD (9,6 milioane EUR) in valoarea produselor aflate in dezvoltare, aducand venitul total al lui Toro Rosso la 183,6 milioane USD (164,8 milioane EUR), asa cum se arata in tabelul de mai jos.
Premiul F1 este platit cu intarziere anul dupa care a fost castigat, astfel incat venitul lui Toro Rosso din 2018 s-a bazat pe clasarea pe locul sapte in 2017. De atunci, acesta a terminat pe locurile noua si sase, ceea ce a fost cel mai bun rezultat comun. Recordul anterior a venit in 2008, cand echipa a castigat prima si singura cursa de cand a fost fondata in 1985 de antreprenorul italian Giancarlo Minardi.
Red Bull a cumparat echipa in 2005 si a folosit-o pentru a antrena soferi, pentru a obtine un alt loc la masa de negocieri si pentru a reface expunerea marcii sale. Aceasta va avea un impuls si mai mare anul acesta, cand Toro Rosso va fi redenumit AlphaTauri dupa un brand de imbracaminte conectat la Red Bull.
Conform situatiilor financiare, investitiile in imobilizari corporale, incluzand noi utilaje de productie, echipamente noi si echipamente de cursa s-au ridicat la 5,7 milioane USD (5,1 milioane EUR) in 2018. In plus, s-au cheltuit 0,8 milioane USD (0,7 milioane EUR) pentru imobilizari necorporale, cum ar fi noi produse software, dar acesta a fost doar inceputul.
Situatiile financiare dezvaluie ca „achizitiile de materiale utilizate pentru construirea masinilor F1, imbracaminte de echipa, autocolante pentru masini F1 si alte materiale consumabile” au avut un cost ridicat. A ajuns la 56,5 milioane de dolari (50,7 milioane de euro) si a fost urmata de “costurile pentru serviciile de transport auto, soferul de masina de curse si cheltuielile de calatorie si de cazare in echipa, intretinerea si repararea echipamentelor si a altor active de exploatare, taxe pentru soferii de masini de curse, servicii de consultanta si profesionale, servicii de publicitate si alte servicii generale, cum ar fi electricitate, posta, telefon, etc.” Acestea sunt grupate in categoria serviciilor si costa 45,6 milioane USD (40,9 milioane EUR) in 2018.
Toro Rosso utilizeaza motoare turbo V6 de 1,6 litri fabricate de Honda si costa aproximativ 17 milioane de dolari anual. Acesta este prezentat in categoria de utilizare a activelor tertilor, care include si “inchirieri de apartamente si case de productie, inchiriere de masini si alte bunuri, redevente pentru brevete, licente si concesii si servicii de campionat. In cele din urma, include inchirierea circuitelor de testare. ”Se ridica la un total de 22,6 milioane USD (20,3 milioane EUR) si se situeaza in spatele cheltuielilor cu personalul de 40 de milioane de dolari (35,9 milioane de euro).
Defalcarea personalului este, de asemenea, mult mai detaliata decat cele intalnite in situatiile financiare britanice, care tind sa aiba doar doua categorii. In schimb, inregistrarile lui Toro Rosso dezvaluie faptul ca echipa are patru manageri, 14 manageri de juniori, 190 de lucratori in administratie si 102 muncitori, oferind un total de 310.
Cheltuielile ramase sunt cele mai mici si includ 8,5 milioane USD (7,6 milioane EUR) din taxe fara numerar si 1,4 milioane USD (1,3 milioane EUR) din alte costuri de operare, cum ar fi taxa de intrare a echipei la campionatul F1. Aduce costurile la un total de 181,1 milioane USD (162,5 milioane EUR), lasandu-l cu un profit operational de 2,5 milioane USD (2,3 milioane EUR).
Apoi vin 0,3 milioane USD (0,3 milioane EUR) din venituri financiare si 1 milion USD (0,9 milioane EUR) din impozit, oferind Toro Rosso un profit net de 1,8 milioane USD (1,7 milioane EUR). Asa ca produce bani si ofera si suficienta expunere pentru Red Bull si aceasta este intr-adevar formula castigatoare.
