Înălțarea Domnului este sărbătorită de către Biserica Ortodoxă la 40 de zile de la Sfintele Paști și este marcată de către creștini prin salutul „Hristos S-a înălţat!” şi răspunsul „Adevărat S-a înălţat!“. Anul acesta, praznicul Înălțării Domnului se sărbătorește pe 28 mai.
În această zi, credincioșii sărbătoresc ridicarea la Ceruri a Lui Iisus Hristos, de pe Muntele Măslinilor, minune la care au luat parte Apostolii și cei doi îngeri. Apostolii au fost îndrumați de către îngeri să nu fie copleșiți de durerea despărțirii de Mântuitor, vorbindu-le despre cea de-a doua venire a lui Hristos. Întrucât au fost martorii acestei minuni, Apostolii și-au continuat misiunea prin propovăduirea Evangheliei din Ierusalim, până în Palestina și în orașe precum Antiohia, Corint, Efes.
Pomenirea eroilor neamului românesc
Această sărbătoare a fost consacrată ca fiind Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească, în urma hotărârilor luate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anii 1999 și 2001. Conform unui comunicat al Patriarhiei, în această zi se face pomenirea tuturor eroilor ce au căzut, de-a lungul timpurilor, pe câmpul de luptă pentru credință, libertate, dreptate, apărarea țării și întregirea neamului. Pomenirea eroilor a fost hotărâtă de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920.
Înălțarea Domnului mai este cunoscută și sub numele de Ispas, sau Paștele Cailor. Ispas este un personaj mitic care se consideră că a fost martor la Înălțarea Domnului la Ceruri și la ridicarea sufletelor celor trecuți în neființă la Domnul.
Tradiții și obiceiuri ale românilor în ziua Înălțării Domnului
Românii care merg la biserică în această zi și, totodată, țin la tradițiile și obiceiurile din bătrâni poartă frunze de nuc la brâu, așa cum a purtat și Hristos când S-a înălțat. La sat, de Ispas, se bat vitele cu leuștean, ca să se îngrașe și ca să fie ferite de boli. Oamenii taie păr din cozile vitelor și le îngroapă într-un furnicar, spunând: „să ne dea Dumnezeu atâția miei și viței câte furnici în furnicar!”. Tradiția spune că, în această zi, nimic nu se seamănă, căci munca va fi în zadar și nimic nu va rodi. Se crede că cei care trec în neființă de la Paști și până la Ispas, ajung în Rai. În ziua Înălțării Domnului, se poate da de pomană pentru sufletele celor adormiți din familie. Femeile împart azime calde, ceapă verde și rachiu, întrucât se crede că aceasta este ziua în care sufletele celor adormiți se înalță la cer și au nevoie de merinde pentru drum. De asemenea, în ziua de Ispas, nu se dă foc și sare din casă. În a 40-a zi de la Sfintele Paști, încă se mai înroșesc ouă.
Cea mai veche mențiune despre Înălțarea Domnului apare la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paștilor”, care datează încă din anul 332. În acele vremuri, Înălțarea Domnului se sărbătorea în același timp cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea Domnului. La sfârșitul secolului al IV-lea, începutul secolului al V-lea, cele două sărbători au fost despărțite și, astfel, s-a decis să fie prăznuite în zile diferite. Încă de atunci și până azi, Învierea Domnului se sărbătorește în a 40-a zi după Învierea Domnului.
Citește și: Top 5 tradiții bizare de Paște din întreaga lume!
